Portret de posibil premier. Vasile Dîncu: „Românii sunt mult mai proşti decât europenii”

Încep discuţiile despre viitori, posibili premieri. Spre deosebire de alte episoade electorale, anul acesta discuţia este fără răspuns. Deşi partidele mari anunţă că n-au o dificultate în privinţa găsirii unui candidat la funcţia de premier, în realitate lucrurile stau exact pe dos.

O formidabilă criză de leadership

În România există acum o criză de leadership formidabilă. Actualele partide mari nu au lideri, pur şi simplu, care să emită pretenţia la funcţia de viitor premier.

În cazul în care PSD+ALDE ar câştiga alegerile, Dragnea, Ponta, Tăriceanu nu pot fi premieri pentru că au probleme cu justiţia, Dragnea fiind condamnat penal definitiv. Preşedintele Iohannis are toate motivele să nu-i desemneze pentru funcţia de premier, fie şi pentru că liderii UE ar refuza să stea de vorbă cu condamnaţi sau trimişi în judecată.

Cum scenariul cu suspendarea preşedintelui Iohannis, în cazul în care refuză nominalizarea unuia dintre cei trei lideri este, deocamdată, fantezist, să vedem şi alte variante.

Gabriela Firea n-a condus nimic, vine din gazetărie şi ştie doar să vorbească. În criza Distrigaz-ELCEN-RADET nu găseşte soluţii şi ameninţă cu demisia.

În spatele acestor lideri se află: Marian Neacşu, Mihai Viorel Fifor, Bănicioiu, Chirică, Negrescu, Andronescu, Doina Pană, Rovana Plumb, Georgian Pop, Olguţa Vasilescu, şi alţii de aceeaşi talie. Îi vede cineva cu „faţă” de premier, cu experienţa necesară, cu o implicare şi cunoaştere profundă a statului, pentru a îndeplini poate cea mai grea funcţie din stat, funcţia de premier?

La PNL, aceeaşi situaţie. Vasile Blaga a refuzat în trecut funcţia de premier, considerând-o, probabil, o pălărie prea mare, iar Alina Gorghiu abia află ce înseamnă să fii mămică, cât despre tainele funcţiei de premier, să mai treacă vreo 20 de ani. Cătălin Predoiu, cândva speranţa PNL pentru funcţia de premier, tocmai ce a pierdut în mod ruşinos alegerile la Bucureşti, ceea ce îl lipseşte de respectul şi credibilitatea necesară funcţiei de premier.

Chiar şi o eventuală coaliţie PSD-PNL nu va avea de propus un premier valabil.

Liviu Dragnea a inventat o şmecherie: nu vorbim de nominalizări pe funcţii, nici pentru funcţia de premier, până după alegeri. O aiureală, primul lucru pe care doreşte să-l ştie un alegător este cine ne va conduce, în cazul în care dă votul partidului X. În ţări cu democraţie aşezată, preşedintele partidului care a caştigat alegerile este, automat, desemnat pentru funcţia de premier.

Cum şi varianta Cioloş este închisă, după ultimele declaraţii ale acestuia şi ale preşedintelui Iohannis, problema numelui viitorului premier va exploda, pur şi simplu, în lunile viitoare. De aici apare posibilă ca desemnare, în cazul în care PSD+ALDE câştigă alegerile, a lui Vasile Dîncu, pentru funcţia de premier.

În primul rând, Vasile Dîncu nu este membru PSD.

În anul 2008, a demisionat din toate funcţiile deţinute în PSD, alături de Ioan Rus, după care, doi ani mai târziu, a demisionat şi din partid, ocupându-se de activităţile profesionale.

În luna octombrie 2015, prezent la Cluj-Napoca la Conferinţa Judeţeană a PSD Cluj, preşedintele partidului, Liviu Dragnea, a făcut un apel public către Vasile Dîncu să se alăture, din nou, PSD, susţinând că social-democraţia are nevoie de el. La invitaţia lui Dragnea, Vasile Dîncu a răspuns evaziv, lăsând să se înţeleagă că va avea loc doar o colaborare pe anumite proiecte.

Este greu de crezut că activul PSD, cel care a dus şi duce greul campaniilor electorale, va accepta un premier al PSD din afara partidului.

Cine este Vasile Dîncu?

Sociolog, din echipa de la Cluj condusă de Ioan Rus, şef sau fost şef de instituţie de sondare a opiniei publice, Metro Media Transilvania, un intelectual cu multe cărţi scrise, dar cu păreri dubioase, nici de stânga, nici de dreapta, din care fiecare înţelege ce vrea.

Iată câteva opinii ale dlui. Vasile Dîncu.

„Într-o cercetare sociologică realizată în urmă cu câţiva ani, peste 80% dintre români declarau că sunt mult mai inteligenţi decât europenii, chiar dacă testele de cultură generală sau cunoştinţe ştiinţifice arată exact invers”.

Cu alte cuvinte, sociologul Vasile Dîncu a constatat că românii sunt mult mai proşti decât europenii. Ce criterii ştiinţifice o fi folosit, ce chestionare, ce date statistice, nu ne explică. Unde o fi învăţat să facă astfel de generalizări, la nivelul unei populaţii de 20 de milioane, iarăşi rămâne un mister.

Până la urmă şi Vasile Dîncu este român. Deci?

În legătură cu suspiciunea de plagiat ce planează asupra ministrului Tobă:

„Este un om deosebit de competent în ceea ce face, un ministru pe care îl respect. Nu lucrez în proiecte de doctorat cu domnul Tobă, lucrez la proiecte pragmatice în care este un ministru de Interne foarte bun. Mulţi din colegii mei nu au doctorat. Aceasta e o discuţie care nu ţine de eficienţa în administraţie a domnului Tobă, care este un ministru foarte bun”.

În concepţia de intelectual rasat a dlui. Vasile Dîncu, poţi fi un ministru foarte bun chiar dacă eşti plagiator, adică hoţ de proprietate intelectuală. Este o discuţie care nu ţine de eficienţa activităţii de ministru, zice dl. Dîncu.

Interesant! Aceasta să fie educaţia pe care prof. univ. dr. Vasile Dîncu o face studenţilor săi?

De altfel, nu este singura afirmaţie în apărarea plagiatorilor.

Fostul consilierul de stat pe probleme de incluziune socială al Primului Ministru Dacian Cioloş şi ulterior secretar de stat în Ministerul Muncii, Valeriu Nicolae, scrie pe blogul sau că Vasile Dîncu  părea a fi foarte preocupat de apărarea domnului Tobă şi indirect a domnului Oprea în discuţiile din guvern.

Ce a făcut Vasile Dîncu în guvernul Cioloş, în care a intrat recomandat de Liviu Dragnea? Strategii. Şi vorbe, multe vorbe. Sute de pagini cu vorbele domniei sale.

În unele afirmaţii avea dreptate, în altele nu prea.

„Revizuim sistemul de recrutare în administraţia publică, vom avea un sistem mai apropiat de cel european, în două faze. O fază de competenţe, pentru funcţionarii din administraţia publică, pe baza unor concursuri de cunoştinţe, apoi pentru faza a doua, de abilităţi. Îi vom atrage prin salarii consistente, corelate cu celelalte posturi din zona bugetară. (...) Acum, pe aceeaşi categorie ocupaţională avem salarii diferite de la un minister la altul la studii egale, la competenţe egale. De multe ori e mai mare cu 50% într-un minister. Aşa ceva nu se poate”.

A mai auzit cineva de proiectul acesta? De legea salarizării bugetarilor? Dar de salarizarea diferenţiată, funcţie de performanţe şi rezultatele muncii? Nimic. Este prea greu pentru Vasile Dîncu!

„Redefinirea rolului statului, modernizarea statului, reforma administraţiei, un comitet naţional pentru coordonarea implementării strategiei pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020, ocuparea forţei de muncă şi lupta împotriva şomajului, siguranţa cetăţeanului, justiţia, modul în care serviciile oferite cetăţeanului sunt optimizate, Ghişeul unic în câteva domenii din administraţia publică locală şi centrală. De asemenea, dezvoltarea unor programe de administraţie electronică. Agenţia Naţională pentru Resurse Umane. Se va modifica în acest sens Legea 188/99 privind Statutul funcţionarilor publici. Acest lucru o să-l facem în această lună, în luna august”.

Se pot umple zeci de pagini cu vorbele dlui. Vasile Dîncu. Din păcate au rămas la stadiul de vorbe, proiecte şi strategii. Nu cred că sunt suficiente.

În loc să ne propunem idealul absolut, mai bine rezolvăm problemele pas cu pas, având, într-adevăr, o imagine clară asupra punctului final la care dorim să ajungem.

Mai spune Vasile Dîncu:

„Comparaţia socială ne ucide, oamenii încep să de diferenţieze social, are loc o polarizare în care unii devin tot mai săraci şi alţii tot mai bogaţi”.

Aşa da, mai venim de acasă. De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi. Aceasta era teoria consacrată, spusă altfel.

Vasile Dîncu are ceva cu bogaţii. Cu bogaţii nepolitici. Pe bogaţii „politici” nu-i critică. Nu vede imperiul lui Dragnea din Teleorman.

În concluzie

Vasile Dîncu e un filosof-sociolog cu puternice rădăcini intelectuale socialiste. Un idealist, creator de strategii şi proiecte, şi cam atât. Nimic, sau aproape nimic din ce a proiectat în cadrul guvernului Cioloş nu prinde viaţă. Pentru că distanţa de la teorie la practică este uneori imensă.

Ce-ar face în situaţia în care ar deveni premier? Strategii şi iar strategii. Proiecte măreţe şi fabuloase.

Cât despre conducerea efectivă a guvernului, nu se ridică la dimensiunea sa intelectuală. Să se ocupe de mâncarea, căldura şi sănătatea oamenilor, e mult prea puţin pentru capacitatea domniei sale.

O va lăsa în grija altora.

UPDATE

Vicepremierul Vasile Dincu a declarat, miercuri, la Realitatea TV, ca in mod cert nu va candida la alegerile parlamentare si nu doreste sa revina in politica, dar va ramane apropiat de aceasta scena, ca jurnalist, comentator si profesor.