Din câte se pare, nu. Exact două luni s-au scurs de când prim-ministrul e mai preocupat de campania din PNL decât de guvernare. Victoria împotriva lui Ludovic Orban a devenit pentru Florin Cîţu mai importantă decât sănătatea publică. E o eroare de calcul, ce va fi plătită cu vârf şi îndesat. Poate chiar la congres, care riscă să se desfăşoare în condiţii sanitare mult mai proaste decât în vremea când adversarul său era şeful guvernului. 

Preşedintele e şi mai indolent când vine vorba despre timp. Raportul „România educată”, elaborat în şapte ani, fixează obiective exclusiv pentru 2025 şi 2030. Dar Klaus Iohannis va părăsi Palatul Cotroceni în 2024, ceea ce înseamnă că şeful statului exclude ca vreo ameliorare a educaţiei să se producă în deceniul în care va fi fost cel mai puternic om din România. Preşedintele pare să se simtă în largul său doar la comemorări, semn că trăieşte hrănindu-se cu trecut, nu cu prezent.

Spre deosebire de Iohannis, PNL ar putea fi la guvernare şi după 2024. Cel puţin asta şi-a fixat drept obiectiv. Două mandate la putere speră să aibă şi USR. Eforturile făcute din decembrie încoace nu sunt pe potriva acestor ambiţii. Elocvent e felul cum a fost gestionat PNRR: planul de ansamblu s-a născut greu, iar ultima variantă trimisă la Bruxelles e încă sub lupă. Termenul 2026 e obligatoriu pentru toate proiectele incluse în PNRR, aşa că lunile pierdute acum vor conta enorm.

În politică, timpul e un reper însemnat. Dacă poţi face un lucru într-o zi, nu-l amâna pe mâine, iar dacă e nevoie de trei ani pentru un proiect, să nu speri că-l termini cu bine în doi! Eşecul campaniei de vaccinare, amânarea schimbării în educaţie până în 2025-2030 ori neglijenţa proiectării politicilor ce trebuie să devină realitate până-n 2026 sunt semn de superficialitate ori de iresponsabilitate. Ambele sunt de neiertat...