Populism penal şi politic în cazul sinuciderii pensionarilor

Câţiva pensionari s-au sinucis, unii dintre ei cercetaţi pentru fraudă, altora fiindu-le imputată pensia de invaliditate de care au beneficiat ilegal. Prin gestionarea unui fenomen social, şomajul ascuns, cu mijloace penale represive, DNA a intrat periculos pe tărâmul ideologiei şi al populismului. Iar prin propunerea de amnistiere, premierul Victor Ponta acoperă, la fel de populist, o gravă problemă socială din portofoliul guvernului.

Franţa şi Olanda sunt două ţări în care fenomenul pensiei sau ajutorului de invaliditate a fost cercetat, dar nu de către poliţie sau procurorii anticorupţie, ci de serviciile sociale şi sociologi, fiind numit handicapologie iar beneficiarii desemnaţi ca invalizi social (Rosanvallon, Noua problemă socială).  

În 1994 în Olanda 1,2 milioane de persoane primeau alocaţii de invaliditate, adică 17% din populaţia activă! Din 1986, anul în care a fost introdusă această prestaţie până în zilele noastre , în tranşa de vârstă cuprinsă între 55 şi 64 de ani, există  mai mulţi beneficiari ai pensiei de invaliditate decât persoane active (Rosanvallon,). În realitate, pensia de invaliditate reprezintă şomaj ascuns, iar problemele, atât în cazul României cât al celorlalte state unde acest fenomen a fost studiat, sunt lipsa locurilor de , incapacitatea de reinserţie socială a statului şi discriminarea pe piaţa muncii pe criteriul vârstei.

În numele curăţeniei generale, DNA şi-a asumat rolul de a interveni penal într-o chestiune în care este abilitat doar guvernul, respectiv aceea de a elabora politici publice pentru combaterea şomajului ascuns. Campania este desfăşurată acum, deşi a fost iniţiată de guvernele Boc, la îndemnul preşedintelui Traian Băsescu de a lupta împotriva asistaţilor social, şi poartă însemnele ideologice ale populismului penal. Aplaudată de comentatorii de dreapta, acţiunea  DNA este expresia criminalizării sărăciei în România, iar dacă instituţia va continua pe acest drum, anti-corupţia se va transforma într-o adevărată industrie. Persoanele care beneficiază de prestaţii sociale fără să aibă dreptul la ele, sunt, în mare parte şomeri care, din cauza vârstei sau a deficitului de locuri de , au apelat la corupţie pentru a avea din ce sa trăiască.  Ceea ce înseamnă că vom vedea curând câteva milioane de săraci în cătuşe.

Guvernele care au trecut pe la palatului Victoria s-au împăunat cu şomajul scăzut din România, inclusiv cel condus de Victor Ponta. Iar FMI şi Comisia Europeană suferă de orbul găinilor: se uită doar la cifre fără a le păsa de deficitele structurale.  7% şomaj şi doar 4,3 milioane de salariaţi la o populaţie activă de 9 milioane de persoane este un paradox care nu se vede nici de la Washington, nici de la Bruxelles, iar de la Bucureşti cu atât mai puţin. A trebuit să vină preşedintele Cehiei Milos Zeman în vizită în România şi să exclame stupefiat: 5 milioane de salariaţi şi o rată a şomajului de 7% reprezintă un nonsens economic!

Acestei formulări a problemei este obligat să răspundă Guvernul Ponta. Amnistia pensionarilor cărora li se cere returnarea pensiilor ilegale de invaliditate este o soluţie nu doar populistă ci şi temporară. Numărul celor care vor apela la prestaţii ilegale va creşte din cauza mutaţiilor economice produse de criză, iar rezolvarea nu este deloc penală aşa cum crede DNA şi nici evitarea asumării de către politicieni a acestui fenomen, care la rândul lui produce marginalizare socială.

Grav este şi că Victor Ponta, prin propunerea de amnistie, tot o rezolvare penală,  legitimează acţiunea DNA care a deplasat problema inserţiei pe piaţa muncii din câmpul social în cel penal.