Oprea şi ordonanţa sa

Căderea în groapă a poliţistului din coloana oficială ce îl însoţea pe vicepremierul Oprea ne-a arătat încă odată groapa în care se află România sub aspect democratic. Un ministru utilizează servicii ale statului în mod ilegal iar în momentul în care o nenorocire scoate la iveală ilegalitatea, Premierul emite o ordonanţă de urgenţă care să-l acopere.

Din momentul în care s-a petrecut accidentul, în pofida presiunilor venite din partea presei neaservite, a reţelelor de interacţiune socială şi a societăţii civile, vicepremierul Oprea tace. Tace şi face! Face tot posibilul să muşamalizeze cazul cu presa care îi este aservită şi cu Premierul. Presa respectivă e pusă să tacă (şi tace!), iar Premierul să joace rol de „curăţător” (şi încearcă să cureţe!). Aşa a apărut ordonanţa privind modificarea Legii 191/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pază, publicată în Monitorul Oficial nr. 785/21 octombrie 2015, prin care se completează articolul 14 al legii cu un paragraf prin care se stabileşte că „Serviciul de Protecţie şi Pază poate asigura protecţie şi preşedinţilor de partide parlamentare...” Ordonanţă ajunsă în Monitoul Oficial fix la data la care s-a petrecut nenorocirea ce arăta că Oprea utilizează ilegal escortă oficială.

Se vede încă odată faptul că după tentativa de puci parlamentar din vara lui 2012, nu s-au făcut reparaţiile necesare. Una dintre acestea, despre care am tot vorbit, este revenirea Monitorului Oficial în subordinea Parlamentului României. Până nu se rezolvă această problemă, Ponta va da ordonanţe de urgenţă când va vrea, pentru cine va vrea şi cum va vrea, pentru că are Monitorul la dispoziţia sa. Până se va trezi cineva să conteste, ordonanţele sunt valabile din momentul publicării în Monitor. Opoziţia tace pe această temă, dar asta e o altă problemă.

Să revenim la caz. Vicepremierul Gabriel Oprea utilizează escortă oficială fără a avea dreptul legal, un om din escortă moare în exerciţiul funcţiunii (aşa cum mor mulţi în România din cauza problemelor de carosabil), iar Premierul emite o ordonanţă prin care vrea să arate că vicepremierul ar fi avut dreptul la escortă. Păcat că nu poate da una în care să stabilească faptul că poliţistul Bogdan Cosmin Gigină avea dreptul la viaţă.

În armata de dinainte de comunism, orice ofiţer superior avea ordonanţă, adică un militar în termen care îi lustruia cizmele, îi făcea ceaiul, îi făcea cumpărăturile, o plimba pe doamna şi, uneori, pe duduia ş.a.m.d. În fine, era o slugă instituţionalizată. Nu merita generalul Oprea o ordonanţă?! El, care apără interesul naţional!? Parcă văd, parcă aud. Generalul, supărat de faptul că un nenorocit de poliţist din escorta pe care o utiliza ilegal şi-a permis să cadă cu motocicleta într-o groapă, şi să mai şi moară pentru a-i afecta imaginea, a strigat: „am nevoie de o ordonanţă!” Şi Premierul a fost la dispoziţia sa.

Domnule general Gabriel Oprea, interesul naţional cere să vă daţi demisia. Şi, la plecare, luaţi-vă şi ordonanţa.