Se pare că Executivul ce se prezenta săptămâna viitoare în faţa Parlamentului spre a obţine votul de încredere nu va fi tocmai Mercedesul de clasă S despre care se vorbea marţi seară. Aceasta pentru simplul motiv că unii dintre tehnocraţii de la Bruxelles al căror nume a fost vehiculat ca posibili viitori miniştri fie nu vor, fie nu pot să îşi asume demnităţi şi posturi guvernamentale. Au acolo responsabilităţi şi contracte ferme, cu clauze ce nu le îngăduie să îşi abandoneze pe nepusă masă însărcinările. Şi mai au, de asemenea, salarii considerabile, incomparabile cu cele pe care ar urma să le încaseze odată reveniţi în ţară pentru un post de ministru. Post a cărui durată de viaţă va fi de cel mult un an.  

Nici viitorul program de guvernare nu ne este deloc clar, pentru moment premierul desemnat preferând să dea puţine detalii asupra acestuia. Din câte se pare, dl. Cioloş nici nu vrea, nici nu încearcă să ne amăgească, declarând că nu are rost să ne aşteptăm la minuni, oricum imposibil de înfăptuit într-un singur an şi că, în mare, va continua politicile actuale.  

Sigur e doar un singur lucru. Că guvernul tehnocrat al d-lui Dacian Cioloş nu va avea nicidecum o viaţă uşoară. Şi că primii care îi vor face viaţa grea vor fi partidele, politicienii prin politicianismul şi machiavelismul lor care nu a scăzut defel după manifestările de stradă de săptămâna trecută. Indiciu clar că lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba. Şi că lup nu este doar UNPR, cu preşedintele său, Gabriel Oprea, partid care şi-a reiterat în cursul zilei de miercuri intenţia de a-l susţine pe dl. Cioloş, dar a rămâne pe mai departe alături de PSD. Adică alături de un partid care, în conformitate cu legile jocului politic, ar fi îndreptăţit să nu îl suşţină pe dl. Dacian Cioloş de vreme ce a avut o altă propunere de premier, în persoana d-lui Liviu Voinea. 

Lup, mai jigărit e drept decât era în urmă cu zece zile tocmai fiindcă a pierdut guvernarea, e şi PSD care, prin vocea d-lui Dragnea, pentru moment o scaldă şi se declară a fi în aşteptare. Nu neapărat din cauza unui sentiment de dezorientare, ci tot din motive politicianiste. 

Acest gen de motive au condus fostul principal partid de guvernământ să susţină şi să grăbească adoptarea ieri în Parlament a unui proiect de lege ce prevede majorarea cu 10 procente a salariilor tuturor bugetarilor. Mai repede decât gândul şi vântul ceea ce marţi era doar un amendament legislativ născocit de un deputat PSD a devenit miercuri lege. Graţie voinţei Parlamentului, mai exact a Camerei Deputaţilor. Care for decizional fiind a adoptat legea cu pricina cu 319 voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 7 abţineri. Fără a dispune de nici o poziţie oficială din partea Ministerului Finanţelor care era singurul îndrituit să spună dacă sunt sau nu sunt bani pentru o astfel de majorare, deputaţii României s-au lăsat convinşi de discursul mobilizator şi pro Victor Ponta al d-nei Rovana Plumb. O doamnă mai hotărâtă, mai locvace şi mai inflexibilă decât era în anii ’50 tovarăşa Ana Pauker.

PSD avea tot interesul să arunce acest cartof fierbinte în mâinile guvernului Cioloş cu speranţa că îl va pune în dificultate încă din primele zile de guvernare. Aceasta fiindcă nu e deloc exclus ca viitorul ministru de Finanţe cabinetul Cioloş să constate că impactul bugetar estimat este de nesuportat, că punerea în aplicare a legii iar va duce la anularea tuturor investiţiilor fapt de natură să determine Executivul să procedeze la o amânare. O decizie care va da apă la moară, va genera nemulţumiri şi care, fără doar şi poate, va fi speculată electoral de PSD. 

Mai greu de explicat, prin prisma moralităţii politice, e poziţia PNL. Care s-ar fi cuvenit să fie un pic mai rezervat. Numai că PNL a votat cu entuziasm, cu aplauze şi ovaţii proiectul de lege că doar nu era să se pună rău cu bugetarii defel puţini, al căror vot contează. Pentru ca  pe urmă, prin vocea comandantei de unitate de pionieri Alina Gorghiu, acelaşi PNL să facă tot felul de precizări care mai de care mai iezuite. Precizări din care înţelegem că peneliştii, asemenea croitorilor proşti, mai întâi au tăiat urmând ca măsurarea să vină din altă parte. Dinspre guvern, dacă nu cumva chiar dinspre preşedintele Iohannis care s-ar putea să retrimită legea în Parlament. Pare-se că peneliştii şi înţeleapta doamnă Gorghiu se pregătesc să repete comedia de astă vară din jurul noului Cod fiscal făcându-se a nu şti că ulciorul nu merge de multe ori la apă. 

Ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlament arată limpede că, încă înainte de a fi format, guvernul tehnocrat al d-lui Dacian Cioloş are deja un mare inamic. Politicienii. Care, fără doar şi poate, îi vor da votul de învestitură, dar mai apoi, protejaţi de faptul că se pretind cu toţii în opoziţie, îşi vor vedea nestingheriţi de împlinirea scopurilor lor politicianiste. Făcând din guvernul Cioloş un guvern kamikadze.