Cu ceva mai puţin decât obţinuse la alegerile legislative din decembrie 2016. Numai că atunci ALDE a întrunit suficiente voturi încât să intre în Parlamentul României şi să prezinte oarecare interes pentru marele câştigător- PSD. Preşedintele din acea vreme al social-democraţilor români, dl. Liviu Nicolae Dragnea, şi-a făcut cine ştie ce calcule şi le-a dat celor din ALDE şi d-lui Tăriceanu nesperata şansă de a accede la guvernare.

Nu s-ar putea spune că atât de experimentatul navetist politic Tăriceanu nu a făcut o afacere bună, acceptând neaşteptata propunere a lui Dragnea. ALDE a obţinut la prima strigare patru posturi de miniştri, dintre care cel puţin două foarte importante- Externele şi Energia- iar pentru sine preşedintele partidului  şi-a adjudecat şefia Senatului. O demnitate care nu doar că i-a satisfăcut orgoliul de a se lăuda peste tot că este al doilea om în Stat, ci, iată, în urmă cu câteva luni, după tergiversări cum nu se poate mai scandaloase, l-a scăpat şi de deranjul începerii urmăririi penale solicitate de DNA. Dl. Tăriceanu şi ALDE s-au mai ales şi cu un bonus. Ministerul Justiţiei pe care l-au controlat prin cooptarea în guvern a pretinsului independent Tudorel Toader.

Nu a fost el niciodată dl. Călin Anton Popescu Tăriceanu un exemplu de moralitate, însă din  ianuarie 2017 încoace, adică după ce a parafat înţelegerea de colaborare şi de jecmănire a ţării cu dl. Liviu Nicolae Dragnea şi-a dat pur şi simplu în petec. Iar din premierul în timpul mandatului căruia România a devenit ţară membră a Uniunii Europene, dl. Tăriceanu s-a metamorfozat într-un anti-european feroce, tot la fel cum s-a transformat într-un campion al maltratării  a însăşi ideii de justiţie.

Din ianuarie 2017 încoace dl. Călin Anton Popescu Tăriceanu a fost cutia de rezonanţă perfectă pentru tot ceea ce plănuia şi puneau în practică Liviu Nicolae Dragnea şi haita. Nu mai era nici cea mai mică diferenţă între fostul manechin de la APACA şi multe dintre cele mai toxice personaje din linia întâi a PSD- Dragnea, Iordache, Lia Olguţa Vasilescu şi consortul ei Claudiu Manda, Nicolicea, Şerban Nicolae, şoferul personal al infractorului Cătălin Voicu. Prostituţia politică a celui care pretindea fără ruşine că ar fi unica întruchipare a liberalismului pe tărâmuri mioritice a mers până acolo încât cel care are în palmares şapte mandate de parlamentar şi cinci neveste a adus elogii felului în care a cuvântat de la tribuna Parlamentului european, d-na Viorica Dăncila, despre care ne-a asigurat că ar fi reprezentat cu cinste şi cu demnitate România.

Iată însă că dintr-o dată, pe nepusă masă, dl. Tăriceanu a avut noian de revelaţii. Şi-a dat seama că este parte la o guvernare impotentă, că bugetul care în decembrie era şi pentru el, şi pentru dl. Dragnea garantul că viitorul sună bine e, în realitate, prost croit, că nu ies la socoteală vreo 9 miliarde, că aşa nu se mai poate, că e nevoie de o restructurare. Dl. Tăriceanu a reevaluat-o şi pe d-na Dăncilă  ca pe urmă să înceapă să o şantajeze cu iminenţa ieşirii de la guvernare. Şi-a pus ameninţarea în practică la începutul săptămânii ce se încheie. Unii spun că ar fi făcut-o dintr-un calcul politic al cărui obiectiv ar fi salvarea partidului şi a propriei persoane şi că s-ar fi creat astfel premisele ca dl. Tăriceanu şi ALDE să revină la putere după soluţionarea crizei. Alţii merg până acolo încât vorbesc despre sacrificiul d-lui Tăriceanu. Ion Cristoiu nu a pierdut ocazia de a mai urzi un scenariu şi a scris un editorial interminabil despre un posibil şantaj căruia i-ar fi căzut victimă fostul prim-ministru.

Pentru mine, lucrurile stau mult mai simplu. Dl. Călin Anton Popescu Tăriceanu nu a făcut decât să dovedească cât de josnic şi lipsit de scrupule poate să fie un politician român. 

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro