Lucrurile rămân cum erau înainte de izbucnirea pandemiei dintr-un calcul simplu. Orice guvern în timpuri de criză pierde din popularitate, iar pentru PSD soluţia este să rămână PNL la guvernare cât mai mult, până la alegeri.

După o scurtă perioadă de degringoladă în urma pierderii guvernării, PSD şi-a regăsit aliaţii tradiţionali şi şi-a recuperat majoritatea parlamentară. Acum partidul lui Marcel Ciolacu se află într-o poziţie confortabilă, dar nu din iscusinţa politică a liderilor PSD. Pur şi simplu a venit criza sanitară mondială.

Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, peste câteva săptămâni am fi avut alegeri parlamentare anticipate şi PSD ar fi trecut pentru următorul mandat în opoziţie, după cum arătau toate estimările. PNL ar fi avut majoritatea necesară guvernării şi s-ar fi intrat în normalitate, adică partidul care are cei mai mulţi parlamentari asigură şi guvernarea.

Dar lucrurile au luat cu totul alt curs. Criza sanitară a împiedicat orice demers electoral. Iar situaţia a rămas pe dos. PSD, cu uriaşa masă de parlamentari câştigată în 2016 plus aliaţii, controlează Senatul şi Camera Deputaţilor. Opoziţia este, de fapt, la putere, pentru că, din punct de vedere legislativ, Guvernul e la cheremul PSD. Marcel Ciolacu ar putea oricând să iniţieze şi să treacă prin Parlament o moţiune de cenzură. Dacă ar fi avut interesul, ar fi făcut-o. Dar nu îl are. Putea folosi prilejul dat de scandalul celor trei zile fără reglementare în stare de alertă. Nu a fost cazul. Domnul Ciolacu şi-a exprimat doar părerea de rău că Ludovic Orban nu şi-a dat demisia.

Dacă PSD era convins că Guvernul a făcut un lucru incalificabil, extrem de periculos pentru sănătatea publică, că pune în pericol viaţa oamenilor, de ce nu a răsturnat Cabinetul Orban cât mai rapid posibil? De ce mai târziu?

Evident, cu cât mai târziu, cu atât mai bine pentru PSD. Cu cât rămâne mai mult Guvernul Orban, cu cât încasează mai vârtos, aşa cum s-a întâmplat cu Guvernul Cioloş, este mai bine pentru cei care se află acum în opoziţie formală.

Dar pentru domnul Ciolacu este important să dovedească în partid că este dur şi că oferă perspectiva revenirii la guvernare. PSD are o conducere interimară, congresul a fost amânat, dar tot va veni vremea clarificărilor. Când a făcut enorma greşeală de a lăsa să treacă prin aprobare tacită proiectul autonomiei Ţinutului Secuiesc, domnul Ciolacu a văzut poate cu surprindere că există grupuri de opoziţie în partid. O grupare, Dăncilă, poate nu foarte numeroasă, poate că nu raliată în jurul doamnei fost-premier, dar nu se ştie niciodată, iar în PSD nu poţi să fii sigur că ai ajuns preşedinte până nu ai numărat toate voturile. Au fost atâţia favoriţi în ziua congresului care până la sfârşitul zilei au rămas cu mâna goală. Cam asta e situaţia şi aşa se explică spectacolul din Parlament. Din păcate.