Politica, o ridicare a poalelor în cap

Liviu Dragnea şi Sorin Grindeanu FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

La români exhibarea zonelor intime e o practică socială. Graniţa dintre spaţiul privat şi cel public este extrem de subţire la noi. Ridicarea poalelor de la fóte şi arătarea părţilor intime în public face parte din modul nostru de viaţă. Aşa sunt scandalul pe scara blocului, rezolvarea problemelor intime prin parcuri şi cafenele, aplanarea divergenţelor de familie prin mijloacele de transport. De ce ar fi politica dâmboviţeană diferită?

Niciun partid politic de la noi, nici PNL, nici USR, nu face notă discordantă când vine vorba despre „dialogul” cu poalele-n cap. Scuipatul reciproc în public, nu pe jos, ci direct în faţă, stă la mare cinste în România. Cearta în văzul lumii, apucarea de păr în faţa vecinilor, înjurătura pe bordură înaintea tuturor sunt tehnici de comunicare mioritice. Umplerea de rahat în public e o adevărată artă locală, construită cu grijă de secole. Pentru că la noi „transparenţa” este adeseori luată drept vulgaritate afişată şi „deschiderea” este confundată cu desfacerea prohabului la vedere, am ajuns să acceptăm aceste spălări de rufe murdare în direct ca fiind normale.

La noi tot ce se spune „în familie” trebuie să se audă pe toată strada şi tot ce ţine de cadrul restrâns al bucătăriei trebuie să aibă ecou în tot cartierul.

Dar nu este firesc ce se întâmplă, dialogul politic nu trebuie să aibă loc în faţa porţii şi nici decizia guvernamentală nu se produce prin exhibarea lenjeriei intime. De fapt ce se întâmplă acum cu PSD-ul demonstrează, încă o dată, cum se practică arta mioritică a suirii poalelor în cap şi cum se face guvernarea cu chiloţii pe masă. Simplificând, tehnica spurcării în văzul lumii are trei momente importante. Primul pas este reproşul acasă, spus în gura mare să audă lumea. Acesta este urmat de înjurătură în stradă, după care vine lovitura tip cap-în-gură în mijlocul pieţei publice.

E clar că PSD-ul este o mare familie disfuncţională, iar comportamentul membrilor săi din ultimele zile demonstrează că acest partid bătrân stăpâneşte foarte bine tehnica spălării rufelor în piaţa publică, cu mizeria din izmene la vedere.

Scandalul premierului neascultător a început cu reproşul public, spus cu dinţii strânşi, şi în direct la TV. Liviu Dragnea, ca un tătuc înţelept, ca staroste al celui mai mare partid al patriei noastre civilizate, a început să „bage strâmbe” despre propriul său premier. Ba că nu e bine aia, ba că nu merge aialaltă. Simţind că este ameninţat, copilul de suflet al lui Dragnea, a luat-o razna. Supărat că a fost făcut cu ou şi cu oţet în faţa scării de bloc, a început „să dea din casă”. Ca un adolescent care nu mai vrea să-şi asculte părinţii, premierul-fără-de-partid le-a arată mai marilor săi degetul din mijloc şi le-a dat cu tifla din palatul Victoria.

A urmat faza pe înjurături şi scoaterea murdăriei la poartă. Astfel „bătrânii” PSD-ului s-au întâlnit în şedinţă de familie (la Comitetul Executiv) de unde şi-au fluturat lenjeria intimă către titularul funcţiei. Între timp s-a băgat în vorbă şi tanti Firea, această gospodină cu 2 milioane de nepoţei traşi de obraz şi hrăniţi cu promisiuni deşarte. Iese şi ea la rampă cu zâmbetul de mătuşică acră, îl ceartă pe nepoţelul Grindeanu şi mai scoate la iveală nişte murdării.

Premierul dojenit reacţionează prost şi face scandal. După care, ucenicul vrăjitor Grindeanu face o nouă scamatorie de bune maniere, iese din cadrul restrâns al şedinţei pesediste, după care dă pe gât tot ce s-a discutat în cadrul intim, al marelui partid de prost simţ, PSD. Alţi membri „de familie” apar şi ei, divulgând presei că junele supărat şi-a luat jucăriile în toiul şedinţei şi a plecat val-vârtej. La fel de amuzant este că, la aceleaşi discuţii intime din PSD, a apărut şi „unchiul” Tăriceanu, să vadă dacă nu poate face pace între scandalagiii supăraţi. Pentru că nu exită ceartă la uşa cortului fără implicarea vecinilor şi a trecătorilor?

Acum suntem la faza finală, a „datul peste bot”, tot în văzul lumii. Grindeanu va fi săpunit bine în troacă, după care va fi lăsat la uscat în fundul gol, să vadă lumea cum e la noi. Pentru că aşa suntem, mereu ne facem de pomină, ne umplem de murdărie în văzul tuturor şi ne face plăcere să ne afişăm jegul la fereastră.