Nu că modelul francez este neapărat urmat în ţara noastră cândva foarte francofonă. Dar ca semnal, reculul înregistrat în Hexagon de politica feministă poate şubrezi încercările româncelor de a slăbi dominaţia masculină din parlamentarismul autohton.

Bunăoară, proiectul care propune ca o parte din subvenţiile alocate anual de la buget partidelor politice să se acorde proporţional cu numărul femeilor alese la scrutinele parlamentare şi locale, un algoritm similar urmând a fi aplicat şi în cazul tinerilor, a dispărut luni de pe ordinea de zi a Senatului, deşi figurase la prima oră. Iniţiativa are ca termen de adoptare tacită finele acestei luni, prin urmare era de aşteptat să fie cumva urgentată. Doar că asta nu s-a întâmplat, cuvântul decisiv urmând să-l aibă oricum Camera Deputaţilor.

Până atunci, să notăm că Guvernul a preferat să nu să se pronunţe în cauză, scoţând însă în evidenţă punctul de vedere al Autorităţii Electorale Permanente, care a exprimat obiecţii, mai ales în privinţa mecanismului de repartizare a subvenţiei de la bugetul de stat, propus de iniţiatoare. Mai exact, salutând încercarea de a promova echilibrul de gen în viaţa politică, AEP atrage atenţia că schimbarea formulei de calcul ar face ca subvenţia să nu se mai acorde în funcţie de performanţa electorală obţinută în alegerile parlamentare, respectiv media numărului de voturi valabil exprimate atrase de partide, ci în funcţie de mandatele obţinute de candidatele de pe liste. Or, mai precizează AEP, s-ar putea ajunge ca o formaţiune cu număr mai mare de voturi, dar cu mai puţine mandate „feminine” câştigate să primească mai puţini bani decât un competitor mai slab votat, însă cu mai multe femei trimise în Parlament. Lucru valabil şi pentru alegerile locale, ca şi pentru candidaţii promovaţi din rândul tinerilor. Capitol la care AEP, ca şi Guvernul, şi Consiliul Economic şi Social au nelămuriri: ce înseamnă „tineri”? „Textul nu defineşte noţiunea de «tineri» (limita minimă/ maximă de vârstă)”, notează CES, „ceea ce poate genera aplicarea discreţionară a prevederilor, în scopul obţinerii unor finanţări suplimentare”.

Şi nu e singurul motiv pentru care CES a dat aviz negativ proiectului. În afara neclarităţii deja menţionate, se semnalează că „alocarea unor sume suplimentare pentru partidele politice în funcţie de criterii subiective este discriminatorie şi reprezintă o ingerinţă în procesul electoral”. În plus, şi CES, şi AEP arată că unele propuneri din textul parlamentar se regăsesc deja în actuala Lege nr.334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, deci nu-şi au rostul într-un act normativ nou. Iar dacă AEP, cu toate obiecţiile, se declară totuşi de acord cu iniţiativa legislativă, CES e categoric: „Nu este necesar un stimulent financiar pentru promovare pe listele electorale a femeilor şi a tinerilor.”

Francezii n-au mers nici ei pe ideea „premierii”. În schimb, au prevăzut penalizarea partidelor politice care nu respectă egalitatea de gen pe listele electorale. Astfel, subvenţiile acordate fiecărei formaţiuni pe baza numărului de voturi obţinute la legislative sunt diminuate pe măsură ce diferenţa între numărul de candidaţi şi de candidate depăşeşte 2%. Doar că, după cum s-a văzut deja, partidele – fie ele de dreapta sau de stânga – preferă să plătească amenzi decât să îşi populeze listele cu suficiente doamne. Ceea ce s-ar putea întâmpla şi la noi, dacă reglementările ar fi similare. 

Perseverentele senatoare care au elaborat algoritmul anterior prezentat nu se descurajează totuşi. Un alt proiect pe care l-au iniţiat, împreună cu reprezentanţi ai mai multor formaţiuni, pentru „asigurarea unei reprezentări echitabile, echilibrate şi juste a genurilor în domeniul puterii politice” avansează în comisiile din Camera Deputaţilor, după ce a trecut de Senat, luna trecută. El instituie obligativitatea alternării femeilor şi bărbaţilor pe listele electorale pentru Parlament, după modelul următor: dacă primul candidat e bărbat, următoarele două vor fi femei. Şi tot aşa, până la capătul listei. Iar dacă pe primul loc e o femeie, următorii doi vor fi bărbaţi. În felul acesta, susţin iniţiatoarele, se evită plasarea femeilor pe la finalul listei, pe locuri evident neeligibile, doar ca să se mimeze egalitatea de gen. „Soluţia propusă nu constituie un act de discriminare”, precizează semnatarele, arătând că nu impun un număr de mandate alocate femeilor, ci stabilesc o pondere echilibrată. De altfel, în expunerea de motive e deplânsă subreprezentarea femeilor în viaţa politică autohtonă, vizibilă mai ales în Guvern, unde avem o singură ministră (da, ministră, sau chiar… ministreasă – conform DOOM 3), situaţie care ne plasează sub standardele a două ţări islamice, Pakistan şi Oman, care au 4, respectiv 3 femei în Executiv.

Argumentele doamnelor din Parlament nu par totuşi să fi convins pe deplin. Atât Comisia pentru drepturile omului, cât şi Comisia pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi au dat aviz negativ iniţiativei, fără a oferi explicaţii. Poate următoarele două comisii sesizate, cea pentru administraţie publică şi cea juridică, să fie mai prietenoase, întrucât sunt conduse de femei. Deşi e posibil să funcţioneze şi aici gluma care spune că, de-ar fi doar conducători femei în lume, n-am mai avea războaie, ci doar ţări care nu vorbesc una cu alta.