Anul acesta în condiţii speciale, de coronavirus, în format online, reuniunea a avut cele mai consistente mesaje în discursul şi prezentările ministrului de Externe, Bogdan Aurescu. Tradiţional, reuniunea a fost dublată de anunţul primului val de reînnoiri ale reprezentării externe, cu rechemarea şi numirile făcute în consecinţă. Ocazie cu care am revăzut un film trist, în care pseudo-comentatori cu pretenţii, mai noi sau mai vechi, au arătat din nou căderea în senzaţionalism ieftin care arată degradarea înţelegerii şi comunicării acţiunilor reale şi de substanţă în politica externă sau evoluţiile internaţionale de zi cu zi, în plină pandemie.

Priorităţi de politică externă. Oficiali, decidenţi şi invitaţi

Reuniunea a fost una inedită şi, spre bucuria mea, deloc trivială sau formală. A trădat preocuparea majoră dar şi reflecţia profundă în legătură cu evoluţiile lumii din jurul nostru, a relaţiilor şi instituţiilor de care aparţinem, la impactul cu pandemia de coronavirus, o evoluţie şi tendinţe receptate din linia întâi, chiar de către cei care se află la confluenţa cu lumea exterioară şi o pot percepe în evoluţie cel mai bine. Toată această experienţă şi lecţii învăţate s-au decantat iar rezultatele inedite sunt de primă importanţă în evaluarea tendinţelor pentru orice cercetător în relaţiile internaţionale.

Cu atât mai interesante şi elementele din partea publică a acestei reuniuni, cât şi cele pe care le-au putut extrage specialiştii din MAE ca urmare a dezbaterilor cu uşile închise împreună cu ambasadorii români, o arhivă bogată ce spune multe despre situaţia actuală a lumii în care trăim şi a perspectivelor instrumentelor şi instituţiilor pe care le cunoaştem. Reuniunea a avut, deopotrivă, aportul unui număr de oficiali şi invitaţi, al unor personalităţi străine reflectând poziţiile NATO, UE, ale partenerilor strategici diverşi – Spania, Coreea de Sud – şi ale vecinilor şi potenţialilor parteneri strategici – Ucraina.

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a insistat pe noile calităţi, abilităţi şi trăsături pe care actuala criză le reclamă din partea diplomaţilor şi a consulilor, dar şi a factorilor decidenţi - un plus de atenţie spre anticipare, de inventivitate, dar şi de flexibilitate. Preşedintele a subliniat continuitatea şi predictibilitatea priorităţilor strategice ale politicii externe a României care s-a axat, în mod consecvent, pe coordonatele esenţiale ale creşterii rolului României în cadrul Uniunii Europene şi al NATO, precum şi pe consolidarea şi extinderea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ale Americii.

Preşedintele a exprimat aprecierea pentru modul în care diplomaţii români s-au angajat pentru asigurarea liberei circulaţii a cetăţenilor români în interiorul Uniunii Europene, spre şi dinspre ţară, precum şi pentru repatrierea lor din cele mai îndepărtate zone ale lumii, pentru facilitarea asigurării tranzitului de mărfuri esenţiale economiei româneşti şi de echipamente medicale atât de necesare pentru combaterea pandemiei, în condiţii dificile, ce au reclamat asumarea de riscuri personale. Personalul consular a primit majoritatea laudelor anul acesta, proporţional cu gradul de încărcare, dificultatea acţiunilor şi eforturile enorme în timp de pandemie.

Preşedintele interimar al Senatului, Robert Cazanciuc, a insistat pe calitatea activităţii şi colaborării cu instituţia pe care o conduce, marcând direcţiile de întărire a rolului României în interiorul UE şi al NATO, pe consolidarea parteneriatelor strategice transatlantice şi a relaţiilor bilaterale cu partenerii tradiţionali. Robert Cazanciuc, fost secretar general al MAE român, a insistat pe impactul pe care tehnologia va continua să-l determine prin accelerarea şi transformarea multora dintre procesele politice, economice şi sociale cu care eram obişnuiţi.

Preşedintele Senatului României a insistat pe schimbarea priorităţilor în pandemie de la tendinţele de globalizare la rolul statului, la revenirea în prim plan a ideilor de identitate naţională şi nevoia de a menţine statele puternice dar şi despre o criză a încrederii, care duce la pierderea legitimităţii instituţiilor. El a subliniat speranţa inversării şi a trendului opţiunilor cetăţenilor români de la exodul în exterior, în Europa şi ţările mai dezvoltate, la atractivitatea unei Românii mai bune.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu, a relevat pandemia prin prisma izolării unei lumi globale interconectate şi a subliniat necesitatea – dar şi responsabilitatea diplomaţiei româneşti – de a restabili libera circulaţie a persoanelor, cu precădere la nivel european pentru cetăţenii români. Salutând sprijinul financiar stabilit la nivelul Uniunii Europene pentru fiecare stat, preşedintele Camerei a remarcat, printre principalele schimbări ale lumii de azi, accelerarea digitalizării, creşterea gradului de rezilienţă şi coeziune socială, precum şi o altă abordare a industrializării pentru a creşte siguranţa lanţurilor de aprovizionare globale, fără a uita dimensiunea ecologică. După trecerea în revistă a diplomaţiei parlamentare – într-o succesiunea UE, NATO, relaţii bilaterale, preponderent cu Republica Moldova şi Parteneriatul strategic cu SUA - Marcel Ciolacu a relevat condiţiile speciale în perioada diplomaţiei virtuale

Primul ministru Ludovic Orban, cu un discurs mai politic şi accentuând nevoile de adaptare a comunicării la variantele fără auditoriu direct, a susţinut eliminarea aventurilor diplomatice în favoarea constantelor respectării angajamentelor faţă de partenerii strategici - SUA, UE, NATO - dar şi faţă de toţi partenerii noştri din toate organizaţiile internaţionale în care România este parte. Îmbunătăţirea dialogului, predictibilitatea în orientările strategice, intensificarea cooperării în orice domeniu este posibil - economic, cultural, universitar, ca priorităţi ale guvernului.

Premierul Orban a mai adus în prim plan apelul la reguli comune europene în cazul pandemiei pentru a evita măsuri unilaterale, implicarea şi urmărirea dimensiunii economice de către toţi diplomaţii şi promovarea intereselor economice la nivel internaţional, precum şi proiectarea imaginii realităţii de astăzi a României, sunt dezideratele trasate la nivel guvernamental. Premierul nu a uitat relaţiile cu Românii din alte ţări pentru care este necesară menţinerea unei legături active şi permanente pentru ca aceştia să se simtă susţinuţi, reprezentaţi, ajutaţi, să nu piardă legătura cu România şi să se întoarcă atunci când au oportunităţi. Investiţiile străine şi pregătirea privind alegerile au fost, de asemenea, menţionate în discurs.

Invitaţii externi la Zilele Diplomaţiei: vecini, parteneri strategici, aliaţi, parteneri globali

Cea de-a doua zi a Reuniunii Anuale a Diplomaţiei Române 2020 a avut ca invitaţi miniştri de Externe din ţări vecine, parteneri strategici, aliaţi şi parteneri globali. Sesiunea plenară cu participarea ministrului ucrainean al afacerilor externe, Dmytro Kuleba – prezent la Bucureşti în vizită oficială la doar două zile după prezenţa Ministrului ucrainean al Apărării Alexyi Taran - s-a axat pe implicaţiile actualei crize asupra politicii externe şi de securitate a Ucrainei. Oficialul ucrainean a subliniat că securitatea Ucrainei este strâns legată de securitatea României, având în vedere contextul geografic, dar şi geopolitic, şi a accentuat faptul că militarizarea Peninsulei Crimeea are implicaţii atât asupra securităţii României, cât şi a UE şi NATO în ansamblul lor.

Şeful diplomaţiei ucrainene a subliniat importanţa asigurării unor măsuri de prevenire şi descurajare a unor tensiuni potenţiale în regiunea Mării Negre mulţumind României pentru rolul cheie al ţării noastre în decizia Consiliului Nord-Atlantic de recunoaştere a Ucrainei ca partener al NATO cu oportunităţi extinse. Relaţia cu Ucraina este într-un real proces de îmbunătăţire sensibilă, cu interese crescute şi în ariile relaţiilor strategice, a schimburilor comerciale, diversificarea cooperării energetice şi sporirea conectivităţii prin infrastructură, fără a ignora problema de interes a minorităţilor naţionale din Ucraina.

Ministrul afacerilor externe al Republicii Coreea, Kang Kyung-wha, invitatul special al celei de-a treia sesiuni plenare din cadrul programului RADR 2020, a relevat provocările multiple în contextul pandemiei de COVID-19 pe baza lecţiilor învăţate şi a succeselor recunoscute în combaterea pandemiei înregistrate de Coreea. Revitalizarea multilateralismului, gestionarea eficientă a factorilor de presiune - disputele comerciale între marile puteri, angajamentul selectiv al statelor în raport cu organizaţiile internaţionale, lipsa de unitate şi multiplicarea acţiunilor de dezinformare sunt principalele experienţe ale Republicii Coreea, nefiind ignorată nici relaţia bilaterală de parteneriat strategic cu România. Valorile şi viziunile comune sunt baza coerenţei şi susţinerii pentru solidaritatea globală a lumii bazate pe reguli. Iar între lecţiile învăţate, cele mai utile sunt încrederea populaţiei în autorităţile publice care constituie un element-cheie al succesului strategiei sud-coreene în pandemie.

Secretarul General Adjunct al NATO, Mircea Geoană, a subliniat că efectul pandemiei este o hiper-accelerare a istoriei, a tendinţelor, a proceselor, dar şi o amplificare a narativelor opuse. Valorile definitorii pentru Occidentul politic, ale NATO şi Uniunii Europene, sunt puse la încercare. Consolidarea democraţiei în Europa şi în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, combaterea eficientă a narativelor ce vizează promovarea autoritarismului sunt cele mai necesare acţiuni, România fiind printre cei mai credibili promotori ai acestui mesaj fundamental, ca apărător ferm al legăturilor transatlantice, în acelaşi timp un campion sincer al integrării europene. În plus, îndemnul este pentru consolidarea rezilienţei la nivel de societate.

Josep Borrell, Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, a arătat că Uniunea Europeană trebuie să iasă întărită din această criză generată de pandemie. Capacitatea de a lucra împreună într-o manieră mai strategică şi mai integrată este determinantă, ca şi dezvoltarea unui răspuns european comun la tendinţele şi provocările geopolitice în sens larg.


FOTO Shutterstock

Fundamente de politică externă a României în vremuri de Covid-19

Elementele fundamentale ale direcţiilor de politică externă ale României, acum şi în viitorul apropiat, au fost acoperite de către Ministrul de Externe Bogdan Aurescu, în două discursuri, cel de deschidere a lucrărilor, dar poate şi mai bine conturate în discursul din a doua zi, la capitolul lecţiilor învăţate din criza pandemică şi impactul asupra relaţiilor internaţionale şi a instituţiilor de care aparţine şi România.

Discursul Ministrului Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu

Ministrul Afacerilor Externe a anunţat asumarea din start a contextului internaţional, european şi regional complicat, dinamic şi adesea impredictibil, la preluarea mandatului, peste care s-a aşezat problematica legată de pandemia de coronavirus. Fără referiri la greaua moştenire şi la eforturile necesare reabilitării imaginii României faţă de abordările aventuriste ale majorităţii şi guvernării anterioare, cu relevanţă şi în politica externă, prin acţiuni unilaterale marcate de impredictibilitate – chiar dacă stopate de postura Preşedintelui României de titular al politicii externe şi al reprezentării externe a statului român – discursul a avut o abordare pragmatică, practică, concretă, dar şi elemente de poziţionare absolut necesare pentru clarificarea posturii României în raport cu noile propuneri şi iniţiative, inclusiv cele legate de adaptarea la evoluţiile globale dinainte şi din timpul pandemiei.

Calificată drept cea mai dificilă pentru diplomaţia română de după 1989, perioada ultimelor 6-8 luni ale anului 2020 a fost marcată de nevoia de eforturi într-un ritm cu totul intens şi nevoia de rezolvare a unor probleme cu care diplomaţia românească nu s-a mai confruntat. Nu e vorba doar de reacţia la pandemie şi la nevoile cetăţenilor români ci şi de decriptarea de provocări şi tendinţe noi în relaţiile internaţionale, alături de accelerarea sau favorizarea unora preexistente.

Ministrul a subliniat lansarea unui proces de reflecţie privind impactul pandemiei asupra politicii externe a României, în curs, cu o adaptare ce înseamnă şi conservarea pilonilor de bază ai politicii noastre externe - creşterea profilului şi rolului nostru în cadrul Uniunii Europene şi al NATO, respectiv dezvoltarea şi aprofundarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite, precum şi susţinerea pentru multilateralism, pentru dreptul internaţional şi valorile democratice. În plus, diplomaţia românească revine la nevoia gestionării crizei de către decidenţii din capitale, de către Ambasadori, de unde nevoia de a reveni la pregătirea pe această dimensiune.

Ca titular al disciplinei de Decizie în criză, un curs pe care l-am introdus la SNSPA din anul universitar 2000-2001 şi prezentat la toate nivelurile, la UNAp, Colegiul Naţional de Apărare, în cursuri de pregătire specifică, este o bucurie să regăsesc nevoia de a reveni la pregătirea fundamentală în domeniu pe care am promovat-o în ultimii 20 de ani şi de care au beneficiat, la cursuri sub diferite forme, majoritatea angajaţilor MAE, MApN, ai altor agenţii în domeniul securităţii.

Pandemia de Covid-19 a reclamat acţiuni pragmatice, practice şi urgente de apărare a intereselor şi drepturilor cetăţenilor români – fie că vorbim despre asigurarea coridoarelor de transport de mărfuri şi de persoane în interiorul Uniunii Europene, despre repatrierea cetăţenilor români din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii sau despre sprijinirea altor autorităţi române pentru facilitarea transporturilor aeriene cu echipamente necesare combaterii pandemiei. Reformarea ministerului şi realizările mandatului au fost principalele elemente ale acestui discurs-raport de activitate de etapă al Ministrului de Externe, care coincide şi cu sfârşitul mandatului parlamentar.

Principiile diriguitoare anunţate pentru întreaga activitate sunt cele de profesionalism, rigoare, eficienţă şi corectitudine, ca şi postura anunţată de diplomat de carieră, care alcătuiesc portretul unui ministru tehnocrat la conducerea MAE. Rolul în alegerile prezidenţiale şi generale în diaspora – o problemă a predecesorilor săi, reforma Ministerului – la bază fiind politica de cadre şi rigoarea rotaţiei după 4 ani la post şi criteriile reintegrării în poziţiile din Centrală la revenire – şi agendă solidă a acţiunilor de politică externă au fost direcţiile raportului ministrului. Opţiunile sale au fost aliniate pe o ierarhie Parteneriatul Strategic cu SUA, NATO, afaceri strategice şi de securitate, UE, parteneriate şi relaţii strategice bilaterale, Republica Moldova, relaţii multilaterale.

Elemente de poziţie ale României în politica externă şi dosarele momentului

În discursul său, Ministrul de Externe a voit să clarifice şi să definească elemente de poziţie ale României atât la nivelul politicii externe, cât şi în dosarele momentului. Un bun exerciţiu pentru a elimina sau replica măcar criticilor pentru absenţa unei politici externe a ţării nostre sau pentru perceputul haos şi presupusa incongruenţă a acţiunilor sale pe terţe spaţii.

La nivelul NATO, este relevantă implicarea activă a României în procesul de reflecţie menit să conducă la consolidarea dimensiunii politice a Alianţei şi continuarea măsurilor aliate de consolidare a descurajării şi apărării, întărirea posturii NATO pe Flancul Estic şi atenţie strategică sporită pentru zona Mării Negre inclusiv prin creşterea prezenţei militare a SUA în România şi la Marea Neagră, care este binevenită. Tot pe palierul afacerilor strategice şi de securitate, preocuparea majoră este pentru persistenţa conflictelor îngheţate în regiunea Mării Negre şi erodarea regimului de control al armamentelor convenţionale, securitatea nucleară.

Creşterea profilului României în cadrul Uniunii Europene se referă şi la contribuţia activă la definirea agendei de politică externă a Uniunii. În contextul retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană, urmărim cu prioritate consolidarea poziţiei ţării noastre în cadrul Uniunii şi îndeplinirea obiectivelor asumate, precum aderarea la Spaţiul Schengen şi finalizarea MCV. România rămâne profund preocupată de gestionarea migraţiei, politica de extindere, Parteneriatul Estic, Pactul Ecologic European la nivel European, sprijinind decizia privind deschiderea negocierilor de aderare cu Albania şi Republica Macedonia de Nord.

Consolidarea stabilităţii şi securităţii în Balcanii de Vest, precum şi dezvoltarea pe principii democratice şi promovarea creşterii şi integrării economice, sunt elemente esenţiale de politică ale României direct şi prin intermediul UE, obiective ce presupun o prezenţă activă a României în regiune şi transferul propriei experienţe privind procesul de integrare.

În ceea ce priveşte acţiunile în plan multilateral, la nivelul organizaţiilor internaţionale şi regionale, prioritar este proiectul strategic al Coridorului de transport de mărfuri Marea Neagră-Marea Caspică, ca şi angajamentul României pentru cooperarea regională la Marea Neagră ca modalitate de implementare a cooperării economice şi de promovare a stabilităţii şi prosperităţii într-o regiune de interes strategic pentru România

Angajamentul ferm pentru un parcurs european ireversibil al Republicii Moldova se traduce prin două paliere, sprijinul pentru cetăţenii acestei ţări, şi incurajarea revenirii la efortul apropierii de valorile europene şi la reformele autentice în beneficiul cetăţenilor Republicii Moldova de către autorităţile de la Chişinău.

De reţinut sunt şi poziţiile exprimate de România în dosarul tensiunilor din Mediterana de Est - reiterând solidaritatea cu Grecia şi cu Cipru, s-a făcut un apel ferm la dezescaladare şi revenirea la negocieri, în conformitate cu dreptul internaţional, având în vedere şi importanţa strategică a parteneriatului dintre Uniune şi Turcia. Acelaşi apel la reluarea negocierilor, în conformitate cu dreptul internaţional, vizează şi găsirea unei soluţii durabile a Procesului de Pace în Orientul Mijlociu, în baza soluţiei celor două state. România susţine, prin acţiunile sale, şi în limitele capabilităţilor sale, evident, aceste procese.

Opţiunea fermă a României pentru descurajarea acţiunii unilaterale, care produce anarhie şi dezordine la nivel internaţional, respectul faţă de reguli care este esenţial la nivelul relaţiilor internaţionale şi includerea valorilor democratice între criterii duc la respectul pentru reguli, pentru drept, precum şi pentru democraţie susţinut de România în toate condiţiile, cu precădere în contextul recentei crize din Belarus.


Bogdan Aurescu FOTO Mediafax

Aspecte conceptuale şi de analiză a tendinţelor pe vreme de Covid-19

Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a insistat în cadrul discursului pe aspecte conceptuale şi tendinţe rezultate din analiza evoluţiilor lumii în perioada de pandemie. În plan politic, a apărut clar nevoia pentru o atenţie deosebită a dezvoltării modalităţilor concrete de răspuns direct şi nemijlocit la situaţii de criză, teză pe care am Salutat-o deja. Dar analiza a relevat şi inter-dependenţa complexă, permanentă, între politica internă şi cea externă, de unde nevoia unei politici externe şi a unei diplomaţii puternice, adaptabile, eficiente, funcţionale, chiar şi în condiţii de impredictibilitate şi risc crescut.

La nivel international, s-a decantat nevoia pentru eficientizarea cooperării internaţionale şi a acţiunii organizaţiilor internaţionale, de pildă a celor din sistemul ONU, inclusiv a mult criticatei Organizaţii Mondiale a Sănătăţii, pentru gestionarea crizelor de acest tip. Avem nevoie de o cooperare multilaterală autentică şi axată pe acţiuni concrete şi rapide. Un multilateralism mai inovator şi mai pragmatic. Mai eficient.

Potrivit acestor evaluări, a rezultat nevoia ca acţiunea de tip unilateral a statelor, ce a caracterizat prima parte a pandemiei, sa fie descurajată, în paralel cu necesitatea întăririi rezilienţei la nivel statal şi al organizaţiilor internaţionale. Creşterea rezilienţei - are multiple faţete, atât interne cât şi externe, care vizează crearea şi alimentarea de stocuri naţionale, sau la nivelul organizaţiei, de produse esenţiale pe timp de criză şi de capacităţi proprii de producţie).

Nu trebuie uitate aici întărirea capacităţii de combatere a acţiunilor ostile de tip hibrid şi a celei de dezinformare„infodemie”, scăderea dependenţei de actori globali care nu acţionează în consonanţă cu sistemul nostru de valori, care încearcă să ne deturneze de la obiectivele care decurg din fundamentele politicii noastre externe, strângerea relaţiilor cu partenerii din Uniunea Europeană, din NATO şi din afara acestora la nivel global care au obiective de acţiune compatibile cu ale noastre. Astfel, vom putea, la nevoie, să avem acces la resursele necesare pentru gestionarea eficientă a crizelor, fără riscul de a fi supuşi unor presiuni nedorite în momente critice.

În prim-planul evaluărilor conceptuale, analiza relevă şi întărirea relaţiei transatlantice, prin acţiuni şi luări de poziţie care apropie cele două maluri ale Atlanticului, totul pe baza unei „ideologii” potrivite, care este deopotrivă pro-europeană cât şi pro-transatlantică – şi care evită perspectiva statelor europene, cu precădere a celor din Europa Centrală şi de Est, de a alege în poziţionarea în favoarea unui mal al Atlanticului. Subiectul reclama şi clarificarea dezbaterii în curs de la nivel UE cu privire la aşa-numita „autonomie sau suveranitate strategică”.

Analiza arată tentaţia învinovăţirii partenerului aliat de pe celălalt mal al Atlanticului pentru propriile greşeli: SUA în epoca Trump învinovăţeşte Europa pentru că nu investeşte îndeajuns în Apărare şi intră în competiţie neloială pe terţe pieţe, alterând şi balanţa comercială reciprocă; iar UE constată neasumarea leadershipului SUA în pandemie şi rolul cu relevanţă pe malul european – un indicator fals care încearcă să acopere gradul de rezilienţă în criză la nivel naţional şi respectiv al Uniunii Europene şi mai ales lipsa de claritate în definirea modului de repartiţie a competenţelor între cele două niveluri în gestiunea crizei, în condiţiile absenţei unor competenţe comunitare în domeniul sanitar, solidaritate şi subsidiaritate la nivel european, despre roluri şi atribuţii, nicidecum despre vinovăţii exportate peste Ocean. UE nu poate fi mai implicată şi mai rezilientă decât sunt statele membre şi decât îi permit înţelegerile dintre ele să acţioneze.

Nu în ultimul rând, rămâne la nivelul priorităţilor de poziţie, dar şi a relevanţei conceptuale în analiză, eficientizarea multilateralismului, apărarea ordinii internaţionale bazate pe reguli, adică pe dreptul internaţional – pusă sub presiune recent chiar de un stat părinte al democraţiei, Marea Britanie – dar şi capacităţile de a preveni, împreună cu partenerii care sunt de aceeaşi orientare ca şi noi, like-minded, o criză de valori şi de credibilitate a sistemului multilateral bazat pe reguli.


FOTO Shutterstock

Viitorul lumii post-Covid. Lecţii învăţate şi tendinţe regionale şi globale. Rezilienţă şi adaptabilitate dinamică

Sesiunile de lucru în format închis dedicate analizării noilor tendinţe la nivel global generate de pandemie şi de consecinţele acesteia, precum şi extragerii de lecţii învăţate pentru răspunsurile pe care diplomaţia română trebuie să le ofere, au fost o nouă ocazie pentru şlefuirea şi ajustarea conceptelor, direcţiilor şi lecţiilor învăţate. Din partea publică prezentată a doua zi reţinem prezentarea Ministrului de Externe, Bogdan Aurescu. Lecţii învăţate din pandemie. Cu toate rezervele de rigoare – pe care le-am inclus şi noi întotdeauna în evaluările publice şi din spatele uşilor închise, că pandemia nu s-a încheiat.

Principalele teme sunt: eficientizarea multilateralismului UE, întărirea rezilienţei la nivel statal şi a instituţiilor din care facem parte, scăderea dependenţei de actori globali care nu respectă principiile şi valorile noastre şi ne deturnează de la obiective şi ţinte reale; strângerea relaţiilor cu parteneri globali.

De asemenea, rămân în studiu şi evaluare, după faza preliminară, o seamă de teme de prim plan precum: Cum a afectat pandemia lumea bazată pe reguli? Afectează mai mult? Cât de radicală e modificarea? Tendinţele prealabile se pot justifica sau nu – vezi unilateralismul – dar şi ulterior apar noi abordări individualiste, care profită de dezordinea aparentă şi lipsa de criterii şi reguli în timp de pandemie.

România se afirmă drept actor conservator, susţinător al ordinii liberale, de unde nevoia de a contracara modificările lumii globale bazată pe reguli direct sau împreună cu UE, NATO şi parteneri globali. De asemenea, România promovează ideea de reparare a sistemului acolo unde s-a îndepărtat de lumea bazată pe reguli prin eficientizarea multilateralismului şi creşterea rezilienţei, respectiv susţinerea statului de drept la nivel internaţional.

La nivelul UE, dincolo de dezbaterea încă neclară privind autonomia şi/sau suveranitatea strategică, rămâne ca opţiune edificarea UE ca actor global. Cum sprijinim acţiunea UE pentru a-şi securiza rolul într-o lume în schimbare. Fireşte că instrumentarul vizează participarea activă şi cu idei la procesul de reflecţie europeană, Conferinţa pentru viitorul Uniunii Europene (aşteptată să se desfăşoare până la sfârşitul acestui an). Fireşte rămâne de stabilit şi cum arată rolul global al Uniunii. România a decantat autonomia/suveranitatea strategice în termenii şi modul independent în care se iau deciziile/politica externă a UE în raport cu influenţele actorilor terţi. Susţinând luări de poziţie clare, ferme, exacte şi susţinute.

Nu poate fi ignorată aici, în România, cu precădere, creşterea gradului de imprevizibilitate şi impredictibilitate a vecinătăţii noastre, care e vecinătatea UE şi a NATO. Comunicare strategică, reacţia la ameninţări hibride, reacţia faţă de ameninţări identificate şi înainte de pandemie dar care s-au amplificat, o cartografie completă care sunt ameninţările, gradul de periculozitate şi instrumente de reacţie, toate intră în atenţia şi preocupările de prim plan. Raportul citat de ministrul de Externe implică o conştientizare şi a creşterii relevanţei şi a disputelor în spaţiul planului tehnologic şi ştiinţifico-medical, care dobândeşte un grad înalt de impact. Tehnologiile de vârf, prelucrarea datelor, inteligenţă artificială, conectivitate devin instrumentele de putere ale viitorului. De aici necesitatea de extindere şi revigorarea a relaţiilor dincolo de pilonii strategici de bază, prin reînnoirea relaţiilor cu parteneri globali similari cu noi, cu aceleaşi valori pentru a permite acces constant la resurse, tehnologii, know how şi prezenţa în competiţia globală de prim plan, inclusiv prin îmbrăţişarea unei posturi incipiente a României de actor global sau cu interese globale.

La nivel practic, lecţiile învăţate arată nevoia de reconfigurare a unui sistem funcţional pe care l-aş numi capabilitate de adaptare prin creşterea capacităţii de rezilienţă dinamică ce reclama cunoaştere, mobilitate sporită şi neapărat un mecanism de avertizare pentru crize similare respectiv nevoia de creştere a capacităţii de avertizare în perspectiva oricărei situaţii de criză concomitent cu dezvoltarea abilităţii personalului şi instituţiilor de reacţie în criză, gestionarea crizelor şi decizie eficientă în criză.

Nu trebuie uitată nevoia unui standard european al tratării urgenţelor umanitare, de stabilire a eficienţei sistemelor sanitare, dacă nu chiar de edificare a unei Europe medicale şi sanitare, am spune noi, ca pilon de integrare european. Conectarea virtuală mai sigură şi multiplă poate asigura conectarea şi continuitatea activităţilor în criză, dar chiar şi unele elemente de perpetuare a relaţionării la nivel virtual ar putea fi regăsite în viitor. Oricum, e o componentă mult mai prezentă în activitatea diplomatică.

Pentru MAE asta înseamnă şi o creştere a abilităţilor de gestionare a sarcinilor în perioada de criză, o repartiţie mai bună a personalului, o nouă tipologie a diplomatului, pregătit pentru gestionarea crizelor, mai ales a diplomaţilor care gestionează crize pe perioadă îndelungată, în paralel cu propriile activităţi sau cu crize suprapuse. De primă importanţă rămâne şi comunicarea publică în momente de criză, în paralel cu comunicarea curentă ce vizează acţiunile şi obiectivele de politică externă.


FOTO Shutterstock

Schimbarea generaţiei de ambasadori. Diletantismul speculativ şi senzaţionalism superficial cu pretenţii al comentatorilor de presă

Aceste aspecte de comunicare conduc şi spre o altă sferă a nevoilor naţionale şi instituţionale de rezilienţă. E vorba despre o restructurare şi o profesionalizare a mass mediei. Iar semnalele unei crize nu aveau nevoie de pandemie pentru a fi evidente.

A început o întreagă nebunie cu comentarii catastrofice despre "decimarea" diplomaţiei române, a reprezentării externe. De aceea îmi permit să atrag atenţia că lucrurile nu arată aşa şi că nu funcţionează aşa cum le arată detractorii care nu au călcat vreodată în MAE sau în vreo reprezentanţă românească, nu mai spun că nu au participat la procedura de acreditare a unor ambasadori.

Da, urmează o schimbare de gardă, care va fi făcută, cel mai probabil, în vreo trei valuri. Unul intervine, în mod tradiţional, după Zilele Diplomaţiei Române, după reuniunea online de la începutul săptămânii. E vorba de rechemarea a 12 ambasadori care au între 4 şi 8 ani în funcţie. În principiu, trebuie reţinute următoarele:

  • MAE a demarat, aşa cum este firesc şi corect instituţional, procesul de înnoire în rândul şefilor de misiuni, care au ajuns la îndeplinirea mandatului cutumiar de 4 ani sau peste. Este un ciclu firesc în diplomaţie;
  • În mod concret au fost publicate 12 de rechemări şi sunt aprobate, corelativ, numiri. Desigur, vor mai urma şi alte rechemări. Acest proces este în curs, cu acordul Preşedintelui României, conform atribuţiilor legale, cu avizul Premierului;
  • Procedura de urmat pentru acreditarea unui ambasador este ca România să ceară statului de reşedinţă agrementul pentru persoana în cauză; ulterior agrementului sau în paralel, trebuie să aibă loc audierile în Parlamentul României. În urma acestui aviz, Preşedintele României semnează scrisorile de acreditare şi decretele de acreditare. Deci este un proces care poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni
  • MAE urmăreşte promovarea preponderent a diplomaţilor de carieră, oameni profesionişti, experimentaţi şi de valoare. Aceste demersuri se încadrează în demersul, iniţiat începând cu noiembrie 2019, de reformare a MAE pe criterii de competenţă, pentru a promova profesionişti în acest domeniu extrem de specializat, care să reprezinte la cel mai înalt nivel interesele României (atât în Centrala MAE, cât şi peste hotare);
  • Printre criteriile avute în vedere la numiri, s-a urmărit o coerenţă, o compatibilitate între spaţiul în care ar urma să se desfăşoare mandatul şi profilul persoanei propuse, ceea ce în mod concret înseamnă promovarea de specialişti cu experienţă pe zonele şi spaţiile respective;
  •  În ceea ce priveşte parcursul profesional, s-a urmărit să se respecte, în mod normal şi legitim, un traseu şi o evoluţie profesională în cadrul diplomatic, fără să se ”ardă etape”, astfel încât aceste persoane au bagajul necesar pentru a performa în această calitate.
  • Responsabilitatea reprezentării României în afara graniţelor ţării în calitate de ambasador este una mare şi există aşteptări ridicate de la fiecare dintre aceştia, pentru a apăra interesele României şi ale fiecăruia dintre cetăţenii săi, aceştia trebuie să contribuie la o reprezentare mai bună a României peste hotare şi implicit la o imagine mai bună a ţării noastre în relaţia cu partenerii săi externi, pe liniile strategice promovate la nivelul politicii externe.

 

Acest episod nu poate decât să readucă în prim plan amintirea unei căderi în tabloidizare a analizei de politică externă. Fuga după titluri bombastice, acumularea de aberaţii şi interpretări eronate chiar şi a celor cu pretenţii devine o caracteristică în actualitate a mass media, care încadrează tot mai puţini profesionişti – ziarişti sau specialişti în Relaţii Internaţionale. Căderea în ridicol a presei şi imaginile false comunicate publicului sunt probleme generale ale statului roman care trebuie asumate împreună cu profesionişti, universităţi şi asociaţii profesionale ale ziariştilor.

Diletantismul speculativ şi senzaţionalismul superficial, cu pretenţii, ale comentatorilor de presă - o problemă structurală, care nu are cum să ajute în momente de criză. Nu-i pot numi colegi de breaslă, unii nu au trecut prin şcoală, alţii nu au cunoştiinţele necesare, nu cunosc metodologia analizei de politică externă. Dar se autointitulează analişi de politică externă şi umplu coloanele ziarelor, postările pe social media şi ecranele televizoarelor doar pentru că fac audienţă prin modul de abordare şi prin tonurile utilizate. Popularitate şi nu expertiză, aceasta e reţeta acestor formatori de opinie. Nu rareori, ţinta este folosirea percepţiilor şi fricilor publicului, stârnirea de sentimente şi emoţii, instituirea de etichete şi utilizarea falsurilor pentru a cultiva o poveste alternativă, nereală a lumii în care trăiesc.

Celebrul exemplu al lui Alexandru Cumpănaşu, om fără studii dar cu emisiune de politică externă, nu e singular, ba s-a amplificat astăzi în mod regretabil, la personaje cu legitimitate mai mare şi ani mulţi de presă în domeniul externelor, dar la fel de lipsiţi de instrumentarul şi cunoaşterea pentru aprecierea activităţii în materie şi a acţiunilor reale, mizelor şi motivelor acţiunilor de politică externă ale actorilor responsabili de pe scenă. Demersul nu exclude lipsa de comunicare instituţională şi, mai ales, lipsa capacităţii de a transmite substratul elementelor de activitate diplomatică şi raţionalităţilor de politică externă formulate la nivelul consumatorului mediu de informaţii din ţară. Şi aceasta e o problemă de rezilienţă de soluţionat la nivelul autorităţilor responsabile.