Politică şi asumare
0
În Franţa, aflată în campanie electorală pentru turul doi al alegerilor pentru preşedinţie, tocmai a avut loc dezbaterea finală dintre candidatul liberal Emmanuel Macron, preşedintele in funcţie, şi candidatul extremei drepte, doamna Marine Le Pen.
Nu ştiu dacă dezbaterea are sau nu un rol decisiv pentru alegerile de duminică, dar este vizibilă pentru toţi diferenţa dintre cei doi candidaţi cu privie la războiul declanşat de Putin în Ucraina. Inclin să cred că acesta este elementul priuncipal ce va decide înclinarea balanţei în alegeri. Chiar dacă extremiştii de prin toate partidele şi, în general, din societatea franceză, vor tinde să accepte violenţa, deci să minimalizeze efectele negative ale agresiunii ruse, majoritatea populaţiei înţelege tragedia prin care trec ucrainenii. Şi, odată cu ei, noi toţi.
Din acest punct de vedere, chiar dacă există argumente în sprijinul poziţiei pro ruse, este evident că asumarea unei poziţionări de partea victimei este poziţia moralmente corectă. Un război cum este acesta pe care îl trăim, dacă este abordat de pe poziţia eticii, argumentele în favoarea lui Putin sunt mai slabe decât cele în favoarea lui Zelenski. Un război poate fi drept dacă este dus pentru apărare şi nu pentru cucerirea unor teritorii pretins proprii. Ruşii trag cu artileria şi rachetele în toate clădirile din Donbas, practic aneantizând o întreagă reiune, nu pentru a apăra drepturile unor ruşi ce trăiesc în acele zone. Aneantizarea regiunii Donbas va însemna moarte şi ruinare atât pentru ucraineni, cât şi pentru ruşii ce trăiesc în Donbas.
Vedem cum asumarea unei poziţii etice de partea victimei, cu consecinţa că te pune să te alături taberei corecte, din punct de vedere etic, şi care este cea bună, cea corectă, înseamnă asumarea unor valori cum sunt empatia, solidaritatea sau responsabilitatea.
Amintind de aceste valori nu pot să nu văd o situaţie interesantă, demnă de reflecţie, dacă vom arunca o privire sumară asupra tabloului politic din România. Să luăm, de exemplu, premierii României din ultimele trei decenii. Se constată uşor cum premierii PSD (Năstase, Ponta, Dăncilă) au avut mari probleme de ,,dosar”, de imagine, dacă nu cumva chiar penale (primii doi). Premierii din partea PNL (Tăriceanu, Boc, Orban, Cîţu, Ciucă) au şi ei probleme, dar de un alt gen şi din alt registru decât colegii lor de la PSD. Excepţiile (Isărescu şi Cioloş), ce au fost mult mai puţin ,,murdari” etic sau penal decât restul premierilor nu fac decât să arate cum regula numirii de premieri, deci inclusiv relaţia preşedinte-partid majoritar, este una de asumare a unei poziţii etice extrem de dubioase (ca să folosesc un termen politicos).
Dacă Franţa îşi asumă, în majoritatea societăţii, o poziţie etică corectă, de partea binelui, integrităţii sau resposabilităţii, Româbia este exact pe dos. Nu degeaba unul din cele mai profunde proverbe româneşti este acela care susţine că ,,hoţul neprins este negustor cinstit”. În Franţa, şi nici în vreo altă ţară occidentală, nu există şi nu este valorizat un asemenea proverb.
Se încarcă comentariile...
