Politic, eu a cui sunt?

Duminica, de obicei, am un program de familie pentru că de mulţi ani, îmi petrec ziua împreună cu părinţii mei. În acest context, cu mintea fiind la alegerile prezidenţiale, mi-am adus aminte de întrebarea din copilărie: dar tu, a cui eşti? Era simplu atunci pentru mine, răspundeam nedumerită: a lu’ mama şi a lu’ tata şi mă gândeam în sinea mea: ce întrebări ciudate mai pun şi oamenii ăştia mari.

Nişte ani mai târziu, într-o zi de duminică în care merg la vot, am ajuns să mă întreb, dar eu a cui sunt? A cui sunt eu din punct de vedere politic? Cine mă reprezintă pe mine, iar când vin alegerile, azi, de exemplu, eu cui dau votul meu? Ca să fac o alegere, mă uit la programul politic (da, ştiu că rareori, trece de discurs), la ideologia politică (da, ştiu că este variabilă precum vremea), la parcursul său politic de până atunci şi le asociez priorităţilor mele politice ca cetăţeană. Nu este uşor pentru că prioritară pentru mine este egalitatea de gen fiindcă nu poţi avea o democraţie veritabilă în lipsa egalităţii de gen. Noi aici stăm tare prost, cel mai recent Index al egalităţii de gen ne spune că România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană: http://eige.europa.eu/content/gender-equality-index#/country/RO. Dacă cineva vrea să fie preşedintele tuturor românilor, deduc eu că doreşte să fie şi preşedintele femeilor.

Piaţa muncii, acces la cunoaştere, învăţarea pe tot parcursul vieţii, acces la putere economică şi politică, resursele financiare, sănătatea, muncile de îngrijire fac parte din acest index al egalităţii de gen. Unele teme se regăsesc în programele politice ale candidaţilor (educaţie, sănătate, piaţa muncii), dar într-o formă destul de „primitivă” ca intervenţie politică, altele deşi importante, sunt eludate (mă gândesc la muncile de îngrijire). Pentru stângăcia proiecţiilor politice, vreau să menţionez capitolul legat de demografie din programul candidatului ACL, Klaus Iohannis.

„Ca mediator între stat şi societate, Preşedintele României este personalitatea chemată în cel mai înalt grad să iniţieze o asemenea dezbatere. Voi face acest lucru pornind de la o viziune a unei politici sociale centrată pe copil şi văzută ca investiţie în viitorul României.” iohannispresedinte.ro/

O astfel de viziune nu poate să se centreze numai pe copil, ci şi pe membrii familiei care îl îngrijesc, adică preponderent femei ca mame sau bunice. Dacă nu incluzi în această viziune femeile, politicile sociale vor fi strâmbe pentru că nu vei corela distribuţia muncilor de îngrijire în familie (făcute majoritar de femei), cu rata de ocupare a femeilor (care scade dramatic atunci când dau naştere unui copil), cu binele copiilor. Am văzut în capitol o posibilă intervenţie numită: "creşterea accesului la servicii de grădiniţă şi creşă”. iohannispresedinte.ro/

Dar, domnule candidat Iohannis, aveţi în PNL o deputată, Florica Cherecheş, care susţinea într-o propunere legislativă de la începutul lui 2014 necesitatea desfiinţării creşelor săptămânale „pentru a responsabiliza familiile de a se implica activ în îngrijirea şi creşterea copiilor lor”. Am scris despre intervenţiile şi ideile doamnei Cherecheş aici: adevarul.ro/ 

Să mai adaug faptul că sunteţi candidatul unei formaţiuni creştin-liberale care amestecă liberalismul cu creştin democraţia, cea din urmă având abordări conservatoare asupra unor drepturi ale femeilor (dreptul la întrerupere de sarcină, de exemplu)?

Pentru mine, Klaus Iohannis şi Monica Macovei au fost singurele două opţiuni viabile pentru alegerile prezidenţiale de azi. Am explicat aici rezervele mele faţă de Monica Macovei adevarul.ro/news/politica/echivocurile-monicai-macovei-1_5451fdfc0d133766a85dc98b/index.html

Cât despre Elena Udrea, nu aş putea vota o candidată care se joacă azi “de-a stereotipurile de gen” şi mâine “de-a emancipăm femeile” după cum crede că este strategic potrivit. Resping incoerenţa valorică motivată de raţiuni politico-strategice pentru că mi se pare falsă. Mi s-a părut hilar că inclusiv pe website se adresează femeilor http://www.romaniafrumoasa.ro/#vote, dar la secţiunea dedicată susţinătorilor a ales numai bărbaţi http://www.romaniafrumoasa.ro/#supporters. M-am întrebat: oare nu a găsit nicio femeie care să o legitimeze? Nu există ori nu a căutat?

Despre Victor Ponta, nici nu vreau să scriu pentru că nu a fost niciodată o variantă pe care să o iau în calcul.

Fiindcă am aceste rezerve faţă de singurii doi candidaţi decenţi în opinia mea, Klaus Iohannis şi Monica Macovei, am ajuns să mă întreb: politic, eu a cui sunt? Sunt de partea celor care recunosc femeile ca cetăţene, ca persoane care au anumite interese, probleme şi nevoi. Dar nu sunt de partea celor care le eludează, nu sunt de partea celor care nu au mesaje şi intervenţii coerente politic când vine vorba despre viaţa femeilor. Eu cred că de mult a venit vremea să analizaţi România şi din perspectivă de gen, să gândiţi programele pornind şi de la impactul lor asupra femeilor.

Nu cred în neparticipare, pentru că sunt a democraţiei, merg la vot şi-mi exercit drepturile cetăţeneşti. Dar pentru că sunt a nimănui din punct de vedere politic, al nimănui va fi votul meu, măcar în primul tur. Nu cred că sunt singura care nu se regăseşte în oferta candidaţilor. Am votat în aceşti ani împotriva cuiva sau a ceva, vreau ca în primul tur să dau un vot de conştiinţă. În al doilea tur, votez contracandidatul lui Victor Ponta.