Semnarea unui protocol care enumeră probleme şi soluţii este un pas înainte după un deceniu în care Bucureştiul şi Budapesta au lăsat să se adune multe enervări, frustrări, dezamăgiri, nemulţumiri.

Ani de zile au fost trecute cu vederea excesele de generozitate ale Ungariei faţă de maghiarii din România, iar Budapesta a înţeles că are undă verde pentru extinderea influenţei sale economice şi ideologice în Transilvania. A fost o ignorare premeditată, fiindcă şi România a urmat, chiar dacă mai puţin eficient, acelaşi model în Republica Moldova.

Din 2011 încoace, de când Ungaria a adoptat Strategia Unităţii Naţionale cu scopul reunirii maghiarilor din bazinul carpatic, România a asistat, deci, pasivă la punerea ei în aplicare. 

Chiar şi acum, ceea ce pare să-l deranjeze cel mai mult pe ministrul român de Externe este doar „Planul Kos Karoly” din 2016, prin care au fost trasate priorităţile dezvoltării economice a Transilvaniei, dar care la rândul lui este parte a marii Strategii. Şeful diplomaţiei române, Bogdan Aurescu, a admis că a vorbit cu omologul său Péter Szijjártó la întânirea de miercuri de la castelul din Gyula despre acest program destinat în special micilor întreprinzători maghiari din Ardeal. Ministrul român a cerut în acest sens „transparenţă”, „nediscriminare”, aplicarea programului „pe întregul teritoriu al României”, adoptarea unor „mecanisme de monitorizare şi audit eficiente, în care, evident, să fie implicate şi autorităţile române” pentru a vedea dacă este respectat dreptul European în materie de competiţie.

Budapesta finanţează prin fundaţia Pro Economica comunităţile maghiare din Ardeal, iar Bucureştiul este nemulţumit că banii trimişi de guvernul ungar nu se impart şi românilor, deci finanţările ar fi discriminatorii. Banii româneşti care ajung în Republica Moldova se împart, însă, la fel şi nu ajung niciodată până la găgăuzi sau la locuitorii Transnistriei. 

Ministrul Bogdan Aurescu încearcă acum să taie elanul Ungariei şi să promită în schimb mai multe facilităţi şi libertăţi simbolice pentru maghiarii din România. Péter Szijjártó are de asemenea o tactică bine pusă la punct şi vrea să ajungă la un compromis favorabil maghiarilor ardeleni, mai ales că jumătate dintre ei au şi cetăţenie ungară, iar votul lor e important la alegerile din 2022, când Viktor Orban speră să mai câştige un mandat de prim-ministru.

În fond, încă din 2018, şeful guvernului ungar a spus destul de clar care este obiectivul său: „Avem o ofertă pentru vecinii nostri în ideea să legăm între noi ţările noastre cu autostrăzi, cu căi ferate şi (…) reţele energetice, (…) să armonizăm dezvoltarea armatelor noastre şi să dezvoltăm împreună economia şi investiţiile în Bazinul Carpatic. Deci, avem o ofertă – să construim împreună Bazinul Carpatic, pe baza respectului reciproc”. „Să privim Transilvania ca pe o resursă”, i-a îndemnat premierul ungar pe oficialii români, „să ne dorim un Ţinut Secuiesc tot mai puternic, o comunitate maghiară din ce în ce mai puternică”, fiindcă „acest lucru ar însemna un plus de forţă şi pentru România”.

Bucureştiul a răspuns acestei oferte prin lozinci naţionaliste şi clişee, dar Budapesta a mers mai departe, urmând-şi Strategia, investind în afacerile maghiarilor din Ardeal, construind grădiniţe, şcoli, universităţi, finanţând chiar meditaţii la limba română pentru elevii din anii terminali care aveau nevoie de note bune la Bacalaureat. Ungaria nu vrea să ia Transilvania, provincie pe care a administrat-o până în 1918, ci doar să o seducă, folosind instrumentele secolului 21. Practic, Budapesta a preluat din atribuţiile abandonate de statul român, ca şi cum doar în acest fel ar mai fi putut fi salvată identitatea maghiarilor ardeleni.

Budapesta a umplut golul lăsat de guvernul de la Bucureşti, după ce România a preferat să menţină subdezvoltarea economică din perioada comunistă în zonele locuite preponderent de maghiari, a refuzat să pună umărul la refacerea micilor palate ale Bisericii Catolice lăsate în paragină înainte de 1989, nu a avut bani pentru grădiniţe în limba maghiară, a finanţat la limita de jos publicaţiile maghiare, nu a vrut să le ofere maghiarilor o universitate a lor, deşi prima instituţie de acest fel de pe teritoriul României a fost înfiinţată acum 500 de ani la Cluj de principele Transilvaniei Ştefan Báthory. De fapt, a respins permanent aşa numita autonomie culturală pe care UDMR o revendică de mai bine de 20 de ani. Este vorba despre o autonomie totală în ce priveşte şcolile maghiare, mass-media de limbă maghiară şi administrarea patrimoniului. În proiectul depus la Parlament în 2005, banii pentru susţinerea acestui tip de autonomie ar fi venit de la bugetul de stat şi folosirea lor ar fi fost verificată de instituţiile statului român.

Cum politicienii români au refuzat ideea, Budapesta a preluat iniţiativa şi a făcut tot ceea ce s-ar fi cuvenit să facă statul român, nu doar pentru că maghiarii participă cu taxe la bugetul de stat al României, ci mai ales pentru că sunt cetăţeni români şi potrivit Articolului 6 din Constituţie, statul le garantează minorităţilor „dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase”.

Între timp, prin noile pârghii pe care şi le-a creat, Budapesta poate face propagandă fără perdea în comunitatea maghiară, iar dezvoltarea culturală şi chiar economică a zonelor locuite de maghiari se află într-o proporţie importantă în mâinile guvernului ungar.

E greu de crezut că recenta înţelegere între miniştrii de externe, român şi ungar, poate să-i redea Bucureştiului puterea pierdută treptat din 2011 încoace, dar e un pas spre refacerea încrederii între România şi Ungaria la 25 de ani de la semnarea Tratatului de bază dintre cele două ţări şi o formulă de recalibrare a Bucureştiului faţă de Budapesta.

Sabina Fati - Deutsche Welle