Pe poziţia a treia se clasează UNPR cu 5,1% intenţie de vot, formaţiunea progresistă fiind pentru prima dată măsurată separat de PSD. Poziţia a patra este ocupată de UDMR cu 5% din intenţiile de vot (5,1% în iulie şi 5,2% în aprilie)".

Şi, plecând de la aceste premise, să ne propunem un scenariu fiction, de lucru intens cu imaginaţia (omul creativ e un copil care a supravieţuit, vorba cuiva): poate fi oare dus PSD în anul 2016, prin cea mai importantă încordare democratică din ultimele decenii, sub pragul dramatic de 30%? Poate fi scufundată vechea şandrama postceausistă de la un 45% solid la un 29% comatos? E posibil să visăm atât de îndrăzneţ, de sănătos şi de tonic?

Eu cred că da. Mai mult, cred că este un obiectiv pe care PNL nu îl poate evita şi rata. În fond, doar 5 procente ne mai despart de un astfel de vis – iar partidul lui Iliescu se află în cel mai prost moment din istoria sa.

Ce e, aşadar, de făcut?

1. Umflarea broscoiului UNPR

Feldmareşalul Oprea este, fără îndoială, un om cu puteri ieşite din comun. Nimeni, de pildă, nu poate să-şi răsucească sprâncenele sau fălcile ca el – probabil că la JAI se strâng politicienii europeni ca la urs, rugându-l să spună povestea cu „Ne ţinem de cuvânt – Interesul Naţional” în timp ce priveşte statuar în zare, clipind des din ochi ca şi cum ar fi intimidat de propria măreţie marţială. Pe urmă, nimeni în lume nu mai cunoaşte secretul vopselei de păr albastru-cobalt a generalisimului Oprea, care-i conferă un discret, dar irezistibil şarm Tricodava. În al treilea rând, şi mai ales, nimeni altcineva nu are capacitatea de a înghiţi atât de rapid procentele PSD din zona „pensionarului patriot“. Broscoiul UNPR trebuie ajutat să se umfle în dauna PSD, să înghită în continuare procentele cândva „organice“ ale lui Ion Iliescu. E mai util pentru Dreapta să înfrunte două partide de stânga (PSD – 30%; UNPR – 10%) decât un bloc de 40 de procente.

2. În căutarea pensionarilor pierduţi

PDL a greşit grav în relaţia cu pensionarii. PNL a moştenit, nedrept – dar cumva logic, trauma acestei erori, motiv pentru care, astăzi, seniorii sunt încă speriaţi şi alienaţi în relaţia cu Dreapta (după şocul tăierilor anunţate de Băsescu, propaganda PSD – „Iohannis îţi ia pensia“ – a lasat urme, oricât de absurdă şi ticăloasă a fost). Totuşi, după 2014, concomitent cu o oarecare intrare într-un con de umbră a Marianei Câmpeanu, PNL a părut mai degrabă că îşi asumă pierderile şi că renunţă la o comunicare tenace cu pensionarii. În locul unei contraofensive majore şi-a făcut loc resemnarea mioritică. În aceste condiţii, cel puţin 2% din electoratul PSD este format acum din seniori cu profil de dreapta, mai degrabă prudenţi şi debusolaţi în relaţia cu PNL, dar care pot fi recuperaţi printr-o redeschidere accelerată a partidului în raport cu ei. 

3. O ofertă de guvernare cât mai convingătoare în momentul condamnării lui Ponta

Aşa cum am scris constant, statistica arată că există peste 80% şanse ca Victor Ponta să fie condamnat cu executare în dosarul său de evaziune fiscală şi spălare de bani. Iar dacă acest lucru se va întâmpla – după cum arată lucrurile acum – cu Ponta agăţat iresponsabil de scaunul de premier până în buza dubei (şi cu Oprea şi Dragnea prea papă-lapte ca să scape de el) atunci PSD va fi confruntat cu o spirală a ruşinii şi neîncrederii fără precedent (e foarte greu să mai admiţi că ai vota cu partidul unui puşcăriaş). Acela este momentul în care PNL poate duce fără griji PSD sub pragul de 30%, cu condiţia să pună constant pe piaţă (ceea ce Cătălin Predoiu, de altfel, face) programe de guvernare cât mai aplicate, cât mai oneste şi mai bine explicate. PSD a renunţat de mult (din martie) să mai mimeze orice preocupare în raport cu tema „corupţiei“; el comunică acum exclusiv despre „buna guvernare“. Capacitatea de a bruia şi de a deconstrui acest discurs festivist e decisivă pentru a pironi partidul lui Iliescu la minunată cifră de 29% intenţie de vot.