PNRR: o oportunitate ratată

Comisia Europeană a respins de mai multe ori planul prezentat de România.

La insistenţele Comisiei Europene şi ale Partidului Social Democrat, Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă urmează să fie prezentat astăzi în Parlamentul României. Din păcate, în loc să fie un moment prin care arătăm capacitatea noastră de a ieşi din criza generată de pandemie, planul făcut de guvern stârneşte îngrijorare în toată Europa şi nemulţumirea partenerilor sociali.

De fapt, lipsa de transparenţă şi de profesionalism în redactarea PNRR fac ca România să piardă o oportunitate enormă pentru a se transforma în viitor astfel încât să facă faţă noilor provocări ridicate de globalizare, digitalizare sau tranziţia energetică şi verde. Nu sunt cuvinte mari. Am văzut forma actuală a PNRR, cu câteva zile înainte de depunerea sa pe 31 mai, şi pot să vă spun că este departe de a fi gata. Este un document fără substanţă lipsit de viziune şi de claritate.

Forma pe care am fost lăsat să o văd, împreună cu un grup de experţi, nu poate fi considerată un plan şi riscă să primească multe critici de la Bruxelles sau chiar să conducă la incapacitatea României în a accesa banii în totalitate. Acest fapt este accentuat şi de comparaţia cu planurile propuse de celelalte state europene care au căutat să mizeze pe sectoare de înaltă tehnologie şi avantajele lor competitive pe o piaţă tot mai volatilă şi impredictibilă.

Planul de Redresare şi Rezilienţă trebuia să fie, în primul rând, pasul pe care ţara noastră putea să îl facă pentru a-şi creşte competitivitatea mizând pe creşterea calităţii resursei umane şi păstrarea sa în ţară, pe crearea de noi companii şi dezvoltarea IMM-urilor, pe retehnologizare şi implementarea de capacităţi de producţie în zona de inovaţie, pe reducerea decalajelor geografice şi sociale pentru a reunifica potenţialul de dezvoltare al României.

În loc să facă asta, PNRR este doar o înşiruire de proiecţele uitate prin sertarele ministerelor sau gândite ad-hoc de consilieri şi consultanţi de casă ai partidelor de guvernământ. Aşa se explică respingerea sa de mai multe ori şi calitatea slabă a documentului care conţine în continuare greşeli precum ţinte pentru primul semestru al anului 2021 sau eventual după perioada de finanţare sau o redactare ce conţine paragrafe în engleză şi altele în română. Această lipsă de profesionalism ne costă în primul rând pe noi ca ţară. Să nu vă imaginaţi că este doar o problemă a guvernanţilor. Un plan prost gândit înseamnă nu doar să rămânem în urmă, ci ca decalajele de dezvoltare între noi şi restul Europei să se mărească.

Mai mult, reformele propuse de PNL-USR-UDMR nu au nimic de-a face cu o dezvoltare sustenabilă. Ele prevăd doar tăieri şi îngheţări ale veniturilor şi creşteri de taxe. Nimeni de la Bruxelles nu a solicitat măsurile propuse de guvernarea de dreapta. Pur şi simplu, guvernanţii au sperat că prin acest To-Do-List planul va fi acceptat mai uşor şi vor putea şicana o viitoare guvernare diferită de cea prezentă. Soluţiile propuse de oficialii guvernamentali nu au legătură cu recomandările specifice de ţară. De fapt, au transformat PNRR într-un nou MCV, sau mai rău, într-un plan de restructurări impus de FMI.

Situaţia putea fi evitată. Câteva principii centrale pe care le-am propus tocmai pentru a ajuta România să acceseze cele 29,2 miliarde de euro:

- Descentralizare. Implicarea autorităţilor locale şi judeţene şi a Agenţiilor de Dezvoltare Regională pentru a creşte gradul de absorbţie a fondurilor. Un parteneriat cu partenerii sociali, societatea civilă şi mediul academic pentru creşterea coeziunii sociale.

- Depolitizare. Scoaterea avizului politic al guvernului impus pentru fiecare proiect finanţat din PNRR.

- Sprijinirea capitalului autohton. Introducerea recomandării de a sprijini IMM-urile, dezvoltarea unui mecanism de granturi pentru antreprenori dar şi dezvoltarea de capacităţi de producţie locale în domeniul digital şi verde.

- Dezvoltarea avantajelor competitive. Sprijinirea sectoarelor afectate de pandemie (ex. HORECA) şi dezvoltarea domeniilor cu potenţial (ex. agricultură, transporturi, digital, etc.)

- Reducerea inegalităţilor sociale şi geografice. Repartizarea corectă a fondurilor în toate regiunile de dezvoltare dar şi investiţii pentru reducerea decalajelor sociale.

- Investiţia în viitor. Dezvoltarea de instrumente pentru crearea de locuri de muncă decente şi sprijinirea tinerilor.

- Sănătate şi educaţie. Creşterea investiţiilor pe zona de sănătate şi educaţie şi repartizarea lor echitabilă la nivel naţional.

- Transparenţă. Modificarea Mecanismului de Monitorizare prin includerea partenerilor sociali, a societăţii civile şi a Parlamentului.

Mizând pe aceste direcţii cheie, Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă putea corespunde nevoilor noastre naţionale şi cerinţelor europene. Din păcate, ne îndreptăm către o dezbatere sterilă în Parlamentul României. Guvernul PNL-USR-UDMR va ţine cu dinţii de măsurile de austeritate propuse şi investiţiile distribuite pe criterii politice. Opoziţia împreună cu partenerii sociali vor solicita un plan mai bun pentru România reiterând propunerile de bun simţ făcute în trecut şi care puteau ajuta ţara. Comisia Europeană, presată de timp şi de nevoile celorlalte state membre, va accepta neputincioasă un plan incoerent pe care au încercat să îl modifice şi pe care ştiu că România nu îl poate implementa. Cel mai grav este însă că românii vor rata această oportunitate enormă din cauza celor care au vrut să transforme PNRR într-o anexă a programului lor electoral.