Numele acestora ne sunt, în cel mai  bun caz furnizate în stil de roman-foileton, cu lentoarea specifică desfăşurării acţiunii din deja uitatul Tânăr şi neliniştit, ori, în cazul primăriei generale a Bucureştiului, în stil de thriller leşinat cu europarlamentarul de tip uite-l, nu e! Cristian Buşoi în rolul principal. Un june cu o avere imensă care, în episoadele scurse din decembrie încoace, pare să fi trecut de la statutul de candidat desemnat la cel de candidat sacrificat şi renegat.

Reprezentanţii PNL pe la talk-show-urile feluritelor pretinse televiziuni de ştiri din România sunt puşi în situaţii care mai de care mai caraghioase, în clipa în care vreun moderator sau vreun adversar politic la cere să-şi justifice metamorfoza. Adică răzgândeala.

Marţi seara l-am văzut în respectiva ipostază pe dl. Vlad Nistor, care în viaţa de toate zilele e profesor universitar nu oriunde, ci la Universitatea din Bucureşti. Iată însă că respectabilul profesor acceptă, spre a-şi asigura desemnarea în poziţia de candidat la viitoarele alegeri parlamentare, să se facă de mirul lumii, înşirând cuvinte goale ce nici măcar din coadă nu sună, în încercarea disperată de a scoate la vopsea partidul. De a masca degringolada din sânul PNL, incapacitatea politică şi managerială a tandemului Alina Gorghiu-Vasile Blaga, spaima acestora, dar şi a celorlaltor lideri că sondajele de opinie sunt fapte rău prevestitoare. Determinând-i pe mulţi comentatori să afirme că rezultatele electorale ale formaţiunii nici cal, nici măgar care e respectivul partid ajuns astfel de pe urma fuziunii neterminate dintre vechiul PNL şi fostul PDL , vor fi departe de aşteptări şi de speranţe.

Din păcate, în situaţii caraghioase e pus nu doar profesorul Nistor şi alţi penelisto-pedelişti care asemenea lui au sarcina de a se perinda prin studiourile de televiziune. Ci partidul însuşi. Partidul râzgândac. Devenit, contrar voinţei lui, unul de poveste. De mândra minune. Partidul de râsul lumii. Un fel de Niculăiţă Minciună. Fiind prins cu ocaua mică şi dând din colţ în colţ atunci când i se arată ce mare e diferenţa dintre vorbe şi fapte, adică dintre decalogul de integritate făcut public cu tam-tam în urmă cu vreo două-trei luni şi situaţia din teren şi din dosare a unor candidaţi cu probleme în justiţie precum Gheorghe Falcă, Nicolae Robu, Dorin Florea, Mircea Hava, Nicuşor Climancenco şi alţii asemenea lor. Ori surprins în dizgraţioase atitudini politicianiste care demonstrează clar că  interesele peneliste sunt puse peste cele ale electoratului.

Respectivele atitudini au fost vizibile încă din vară, atunci când, după ce a votat cu efuziuni noul Cod fiscal, PNL a făcut un penibil stânga-împrejur, înlocuind, la înalt ordin prezidenţial, entuziasmul cu îngrijorarea. Ele s-au accentuat odată cu ieşirile de operetă din sala de şedinţă în momentul în care parlamentarii şi-au votat pensii nemeritate de care vor beneficia, în ciuda teatrului ieftin, şi liberalii lăsaţi la vatră ori rămaşi „fără coledzi”. Şi ating ridicolul absolut chiar în aceste zile când liberalii se fac că au uitat ceea ce au votat în mai 2015, atunci când, cot la cot cu pesedeii, au fost de acord, votând Codul electoral, cu ideea alegerii primarilor dintr-un singur tur de scrutin, sperând acum ca uituceala să le fie tratată de o Ordonanţă de Urgenţă dată de guvernul Cioloş.  

Ce s-a întâmplat de fapt? Peneliştii şi-au dat seama de abia acum, văzând sondajele, că alegerea primarilor dintr-un singur tur avantajează PSD. Că nu permite regrupări, noi alianţe şi sfaturi electorale date de la Centru. Şi-a reamintit că la alegerile prezidenţiale, de pildă, după primul tur de scrutin, de pildă, Victor Ponta era mult mai bine situat decât Klaus Iohannis. Şi că repoziţionările s-au produs în cele două săptămâni dintre cele două tururi. PNL s-a gândit, aşadar, să îşi repare greşeala. Cu mâna primului ministru şi a guvernului său de tehnocraţi.

Însă cum, spre cinstea lui, premierul a refuzat ipostaza de vindecător al simulatului Alzheimer politic penelist preferând respectarea legii, aşa cum a fost votată ea şi de PNL, doamna Gorghiu acumulează noi şi noi dureri de cap şi de penibil încercând să explice ceea ce nu poate fi explicat. Adică imoralitatea crasă a unui partid care nu poate decât să îşi revendice condiţia de alternativă la fel de ruşinoasă la imoralitatea crasă a PSD.

O stare de fapt ce probează incapacitatea celor două mari partide ale României de a se reforma şi de a răspunde nevoii de schimbare. Care nu e numai a celor ce au ieşit în stradă după tragedia de la Clubul Colectiv, ci a ţării însăşi.

E de sperat că ţara însăşi şi electoratul ei nu se vor contamina de Alzheimerul politic penelisto-pesedist şi la alegerile din mai vor avea puterea de a le da respectivelor partide şi conducerilor acestora un drastic avertisment.