PNL Bucureşti, mărul stricat din cămara liberală

Vasile Blaga şi Teodor Atanasiu, fac jocurile în organizaţia PNL Bucureşti

O fuziune făcută pe genunchi, cea dintre PNL şi PDL, demonstrează încă o dată că în politica românescă este greu să construieşti un proiect politic de anduranţă plecând doar de la înţelegeri de moment cu scop electoral, cum a fost în cazul în 2014 când pentru susţinerea candidaturii lui Klaus Iohannis la funcţia de preşedinte, liberalii şi pedeliştii s-au înfrăţit.

Degringolada în care se găseşte PNL în acest moment este rezultatul modului în care partidul s-a „unificat“ prin comasarea găştilor de interese din vechiul PNL şi PDL. Competiţia internă prin organizarea de alegeri, deschiderea către noi membrii sau încurajarea unor proiecte interne de reformă au fost eliminate, în mare parte, din procesul de fuziune de Vasile Blaga şi Alina Gorghiu şi înlocuite cu principiul „cine are baronul mai tare“. Aşa a fost împărţită ţara în PNL, între baronii liberali şi cei pedelişti. La nivel central, liderii partidului se forţează să mimeze unitatea, însă, în culise, vechii liberali şi foştii pedelişti  îşi trag preşul de sub picioare. În loc să beneficieze de faptul că PSD este băgat în corzi de anchetele şi arestările DNA, PNL se afundă în mocirla luptelor interne. Pentru a înţelege situaţia din acest partid, să luam, ca studiu de caz, organizaţia din Bucureşti.

Cu trei luni şi jumătate inainte de alegerile locale, PNL este incapabil să prezinte un candidat credibil la funcţia de Primar General al Capitalei. Ce să mai vorbim de un proiect pentru Bucureşti. Oficial, şeful organizaţi este Cătălin Predoiu, neoficial, jocurile sunt făcute de Vasile Blaga şi Teodor Atanasiu. Colaborarea dintre cei doi este zero. Fiecare aşteaptă ca celălalt să greşească. Fiecare vrea să-l poată arăta cu degetul pe cel vinovat pentru înfrângere. Uite-l pe Buşoi, nu e Buşoi, este doar un mic capitol din frământările care macină PNL.

Culmea penibilului, şeful organizaţiei Cătălin Predoiu face apeluri disperate către liberali să-şi depună candidaturile pentru primării. Întrebarea care vine în mintea oricărui alegător este de ce nu candidează el? Ce exemplu dă în calitate de lider? Se pregăteşte pentru funcţia de premier precum Cristi Borcea pentru Champions League? Nu îşi dă seama că un eşec în alegerile locale l-ar scoate din jocul de putere. Liberalii vechi atât aşteaptă, un ţap ispăşitor. Cum poţi să ai pretenţii la funcţia de premier când eşti incapabil să gestionezi situaţia dintr-o organizaţie?, se vor întreba ei.

Lipsa unui candidat credibil pentru fotoliul de la Primăria Capitalei, afectează situaţia partidului din tot Bucureştiul. Din acest motiv, la nivelul sectoarelor, lucrurile sunt chiar mai jalnice. Practic, cel puţin la nivelul a două sectoare, liberalii au cam renunţat la luptă. Neculai Onţanu şi Robert Negoiţă se vor confrunta cu nişte cvasianonimi, iar în actualele condiţii ale legii electorale, cu primar ales dintr-un singur tur, au prima şansă. Singurul primar în funcţie al partidului, Rareş Mănescu, de la sectorul 6, nu candidează. Nici el şi nici şefii săi de partid nu explică această decizie, care va afecta credibilitatea unui alt candidat liberal, nevoit să explice de ce Mănescu nu-şi continuă proiectele (dacă a avut aşa ceva), care l-au adus în funcţie în 2012. Inexplicabil surse din interiorul partidului spun că sectorul 1 este ca şi câştigat indiferent de numele candidatului, deşi fostul edil Andrei Chiliman este urmărit penal în câteva dosare. Nu înţeleg de unde această siguranţă în condiţiile în care, a vorbi despre continuitate în administrarea sectorului, înseamnă automat să ai soarta lui Chiliman. Sectorul 5 este şi va rămâne atâta timp cât Ferentariul şi mare parte din Rahova rămân nemodernizate şi neaduse la standardele minime ale unei capitale europene, cu asfalt, apa curentă şi canalizare, fieful lui Vanghelie, care, dacă va candida, va câştigă detaşat alegerile. Sectorul 4, prin retragerea lui Piedone, a creat o oportunitate pentru toate partidele, motiv pentru care primarul interimar al Capitalei, Răzvan Sava, a ales să-şi încerce şansele. Dar, aici, inflaţia e mare. Sunt patru candidaţi liberali, printre care şi Honorius Prigoană, un candidat care stârneşte zâmbete amintind votanţilor de zbaterile conjugale ale tatălui său, Silviu Prigoană.

Tabloul e sumbru, iar la el s-a ajuns din cauza luptelor interne din PNL, dintre pedeliştii lui Blaga şi vechii liberali ai lui Atanasiu. Cei doi au preferat în locul organizării unor alegeri interne care să dea legitimitate unor lideri, împărţitul funcţiilor pe criterii de simpatie, au ales  în locul performanţei, impunerea unor marionete de la centru. Coeziunea între vechii liberali şi foşti pedelişti este ţinută, în mai toate organizaţiile din Capitală, prin ameninţări sau prin încălcări ale statutului. Alegerile vor duce la răbufniri, acuzaţii de boicot, de neimplicare şi de trădare, iar efectele unei astfel de situaţii pot fi extrem de grave în perspectiva alegerilor parlamentare, prin propagarea la nivel naţional.