Era urmarea unor ani sub guvernele Ponta, când societatea civilă pe de o parte, dar şi miniştri ca Ioana Petrescu, Eugen Teodorovici şi Liviu Voinea pe de altă parte, reuşiseră pentru prima dată o modernizare a achiziţiilor şi raportărilor publice, ajutată şi de diverse controale la fondurile europene, care se etala în graficele SAR pe o perioadă de vreo cinci ani.

Duse sunt acele timpuri şi cine deschide de vreo trei ani scoreboardul Single Market al Comisiei Europene vede România în roşu la achiziţii netransparente şi necompetitive, alături de Bulgaria, Italia, Malta, Grecia, Spania şi Portugalia (vezi grafic).

Încă dinainte de epidemie, Florin Cîţu făcea greşeala de a anunţa că vrea să bage în CSAT o încredinţare a digitalizării ANAF ca să scape de legea achiziţiilor publice.

După epidemie, procuratura generală, care nu e în rândul întâi al luptei cu virusul, se digitalizează şi ea fără concurenţă, dând unui furnizor favorit cu conexiuni cu serviciile sub toate guvernele contractul.

Doctorii care conduc lupta cu epidemia au anunţat demult că au nevoie de un regim de urgenţă, iar sub adăpostul acestui anunţ se fac toate porcăriile.

În realitate, de la Bruxelles s-au dat demult indicaţii clare ce fel de achiziţii facem în viteză, când ne trebuie măşti şi echipamente spitaliceşti peste noapte, sacrificându-se concurenţa, dar nu şi transparenţa, facem încredinţări directe cu publicare, cum scriu aici experţii SAR.

Guvernul Orban pare însă să opteze pentru soluţiile favorite ale unora care preferă regimul militar, adică pentru achiziţii care sunt şi neconcurenţiale, şi netransparente. Acestea au devenit regula. Dacă DNA va vâna pe cineva, e probabil că pe doctori, că evident nivelul politic are impunitate după ultimele numiri de procurori şefi contra avizului CSM.

Oare se trezesc rezistenţii din carantină, măcar pe online, că nici în prognozele cele mai negre nu s-a susţinut că erau ai serviciilor, ci doar că erau manipulaţi de servicii? Deşteptarea! Sau poate eram prea optimişti?