Ploieşti. Moartea unui oraş capturat de şmecheri, incompetenţi şi hoţi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ploieştiul nu a ajuns un oraş care arată decrepit, ci a rămas aşa de la sfârşitul anilor '80, copie cvasi-identică a amintirilor copilăriei mele. Un oraş cu potenţial imens a îmbătrânit gri şi cu riduri după violurile repetate ale unora ca Sebastian Ghiţă, Iulian Bădescu, Andrei Volosevici, Adrian Dobre, Cristian Ganea, familia penală Cosma şi mulţi alţii, o combinaţie de mafioţi, şmecheraşi sau incompetenţi.

Toţi aceştia şi alţii au supt oraşul de resurse şi energia oamenilor. Dacă la Bucureşti, Cluj sau Timişoara domnesc revolta şi o energie care stau să bubuie, simt oamenii acestui oraş resemnaţi.

Am trăit până la 18 ani în Ploieşti. Familia a rămas aici, eu am plecat în Bucureşti la facultate, am plecat şi prin ţări străine pentru continuarea studiilor şi apoi m-am întors în Bucureşti. Probabil o poveste asemănătoare cu a multor tineri din oraşele industriale comuniste unde viitorul este cel mai adesea închis, iar perspectivele pentru o viaţă mai bună sunt aproape de zero. Evadarea din zonele încremenite în post-comunismul anilor ’90, controlate de baroni locali şi conduse discreţionar, spre zonele urbane cu o ofertă diversificată şi o calitate superioară a educaţiei, serviciilor publice sau oportunităţilor de muncă, dar şi de distracţie, e alegerea logică şi naturală a oricărui tânăr. Pe care am făcut-o şi eu. Ploieştiul a rămas, deci, pentru mine un spaţiu al amintirilor şi locul înspre care trag de sărbători pentru a fi cu familia.

Asta până la sfârşitul anului trecut, când frecvenţa revenirilor în Ploieşti a crescut odată cu campania de reformă electorală Oameni noi în politică. Veneam în week-end-uri şi strângeam semnături pentru iniţiativă, alături de partenerii de atunci, actualii colegi de azi, de la USR Ploieşti. Iar contactul cu oamenii a fost un şoc. Nu pentru că ne-ar fi înjurat sau lăudat. Nu se întâmpla mai nimic de genul ăsta. M-am trezit paraşutat într-o distopie în care guvernau lehamitea, resemnarea, neîncrederea. În mod ciudat, îmi lipseau patosul şi energia insultelor venite pe filiera Antena 3: „securiştilor“, „soroşiştilor“, „trădătorilor“ sau altele asemenea. Pentru că oricât de oribile şi încărcate de ură ar fi, ele indică, totuşi, o pasiune şi un interes autentic faţă de ţara asta şi viitorul ei, o speranţă de mai bine şi o îngrijorare reală, indiferent cât de greşită ar fi. Or nu. Ceea ce domnea în Ploieşti era trauma. Trauma unui prizonierat de 30 de ani, în care oamenii au fost minţiţi, umiliţi sau jefuiţi. „De ce m-aş implica, de ce aş semna? Mai am cel mult 10 ani de viaţă“, îmi spunea o doamnă. Iar variaţiunile de răspuns nu difereau mult.

La începutul acestui an, după înscrierea în USR, am revenit aproape cu totul în Ploieşti. Pentru că vreau să duc, împreună cu alţii, această bătălie de a readuce la viaţă oamenii, de a-i face să zâmbească şi să aibă încredere în viitor.

Şi am început încet reintroducerea mea în comunitate. Şi zilele astea ne-a venit prima mărturie - o mărturie oficială scrisă, ştampilată şi semnată - a administraţiei Ploieştiului că oraşul este în colaps financiar şi la un pas de faliment. Că Ploieştiul este oraş furat şi administrat catastrofal de PNL, PSD şi ALDE. Această mărturie, scrisă nu liric, ci contabiliceşte, este proiectul de buget pe 2019. Iar proiectul urlă pe fiecare rând al tabelelor falimentul, colapsul financiar.

Pe scurt, proiectul de buget arată dimensiunea dezastrului la nivelul primăriei şi consiliului local (analiză realizată împreună cu colegii de la USR Ploieşti):

  • Bugetului Ploieştiului s-a prăbuşit cu aproape 200 de milioane de lei în 2 ani;
  • Bugetul de investiţii: 0 (ZERO) lei;
  • Cheltuielile de personal: 33% din bugetul Ploieştiului;
  • Venituri din fonduri europene: 0 (ZERO) lei;
  • Învăţământ: bugetul total scade cu 80%;
  • Sănătate: bugetul de dezvoltare pentru spitale este redus cu 100%;
  • Asistenţă socială: cresc cheltuielile de personal, scad cheltuielile pentru bunuri şi servicii;
  • Protecţia mediului: bugetul scade cu 33%;
  • Cultură: fondurile de dezvoltare sunt tăiate cu 100%;
  • Transporturi: bugetul scade cu 50%; subvenţiile şi gratuităţile scad cu 50%.

Astfel:

  • Bugetului Ploieştiului s-a prăbuşit cu aproape 200 de milioane de lei în 2 ani. Veniturile prognozate pentru 2019, în valoare de aproape 348 de milioane de lei, sunt oricum optimiste (în fapt, nerealiste), fiind bazate pe speranţa că veniturile proprii vor creşte cu peste 50 de milioane de lei;
  • Bugetul de investiţii pentru 2019 este de 0 (ZERO) lei. Toţi banii din buget se vor duce pe cheltuieli de funcţionare, iar în dezvoltarea oraşului nu va fi investit niciun leu. De altfel, capitolul de dezvoltare a fost eliminat cu totul din proiectul de buget şi a fost ataşată o fiţuică cu obiective de investiţii, care au mai fost asumate an de an şi nerealizate până astăzi. Paradoxal, eventuala lor realizare în acest an ar putea băga oraşul în faliment în anii viitori, intenţia fiind finanţarea lor integrală prin împrumut rambursabil cu dobândă, în timp ce bugetul oraşului este un buget strict de supravieţuire. Nici în anii anteriori nu a fost mai bine: investiţiile în perioada 2016-2018 au reprezentat 6% din bugetul din această perioadă;
  • Cheltuielile de personal au crescut şi reprezintă 33% din bugetul Ploieştiului pe 2019, în condiţiile în care au fost operate reduceri de cheltuieli pe aproape toate celelalte linii bugetare;
  • În 2019 vor fi atraşi 0 (ZERO) lei din fonduri europene. Este o situaţie dramatică care se perpetuează din 2016. Singurele fonduri europene primite între 2016 şi 2019 sunt pentru plăţi efectuate în anii anteriori;
  • Învăţământul şi Bugetul total al învăţământului pe 2019 scade cu 80%, iar cheltuielile cu bunuri şi servicii în învăţământ scad cu un procent record de 98%.
  • În sănătate sunt eliminate complet fondurile de dezvoltare pentru cele două spitale din subordinea Primăriei (Spitalul de Pediatrie şi Spitalul Municipal). În plus, Spitalul de Pediatrie va avea un buget de funcţionare redus cu 40%.
  • Pe capitolul bugetar de Asistenţă socială, cresc cheltuielile de personal, însă scad cheltuielile pentru bunuri şi servicii, adică fondurile pentru reperaţii de creşe, pentru serviciile de asistenţă în caz de invaliditate, pentru căminul de bătrâni sau cantina socială;
  • Bugetul total pentru Protecţia mediului scade cu 33%, cea mai mare scădere fiind de 40% pentru salubritate şi dezinsecţie. Şi vorbim de un oraş cu grave probleme de poluare şi invazie de căpuşe şi ţânţari în 2018;
  • Capitolul de Cultură nu scapă nici el reducerilor de cheltuieli, fondurile de dezvoltare pentru teatru, filarmonică sau casa de cultură fiind tăiate cu 100%.
  • Bugetul total pentru Transporturi scade cu 50% şi se înjumătăţesc şi fondurile pentru subvenţii şi gratuităţi.

Guvernul PSD-ALDE poartă şi el o vină majoră pentru prăbuşirea bugetului Ploieştiului. Repartizările efectuate de Ministerul Finanţelor (cotele din impozitul pe venit şi profit, respectiv cotele de TVA) pentru anul în curs sunt mult mai mici faţă de anul trecut, ceea ce a dus la o a scădere dramatică a veniturilor bugetului local. În condiţii similare, însă, - primar de la acelaşi partid, acelaşi număr de locuitori, acelaşi Guvern la Bucureşti -, Oradea, de exemplu, continuă să prospere şi să se dezvolte prin atragerea de fonduri europene. În tot mandatul, Primarul Ploieştiului Adrian Dobre nu a reuşit să acceseze niciun euro din banii de la UE.

Avem, deci, de o parte, un primar PNL lipsit de orice viziune de dezvoltare a oraşului, iar, de cealaltă parte, o caracatiţă conectată la banul public, care se exprimă prin majoritatea PSD-ALDE din consiliu şi care a secătuit oraşul de resurse. Iar combinaţia de incompetenţă şi corupţie a dus oraşul acolo unde este: un oraş poluat, murdar şi neîngrijit, cu o calitate scăzută a vieţii, fără o viziune şi strategie de dezvoltare, prost administrat şi furat sistematic.

Bugetul pe 2019 este un buget de avarie, în care, cel mai probabil, veniturile sunt supraestimate şi care acoperă doar funcţionarea oraşului şi a serviciilor publice la limita supravieţuirii. Multe soluţii pe termen scurt pentru a ne reveni din colaps nu există. Succesul ieşirii în câţiva ani din situaţia actuală depinde, în mare măsură, de: 1) Înlocuirea administraţiei actuale cu o administraţie eficientă, modernă şi cu obiective de dezvoltare pe termen lung şi 2) Accesarea cât mai rapidă a fondurilor europene, astfel încât în 2021 să devină operaţionale şi să înceapă să producă schimbare.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite