Plicuri cu droguri pe jos

Să ne imaginăm că mai există un român care nu priveşte bătălia politică în chip partizan. Un cetăţean neutru. Unul care ascultă ce spun candidaţii despre adversari şi/sau suporterii acestora. Iată ce ar fi putut reţine el din intervenţiile ultimelor zile, pe care le reproduc fără a indica numele autorilor ori al celor atacaţi:

„La anumite manifestări erau plicuri cu droguri pe jos”.

„Există oameni politici care prind posturi străine şi vorbesc după cum li se comandă”.

„Tu eşti Regina la care au ajuns marile şpăgi din România. Eşti un hoţ neprins”.

„Cum poţi să stai bot în bot cu X, când ăla vorbeşte despre români ca sclavi?”.

„Protestatarii au depăşit planul contravenţional şi au trecut în cel penal”.

„Aflu că un infractor şef zice că reprezint interese străine. Nasol”.

„Hoţii s-au cocoţat în fruntea statului”.

„Când veţi înceta atitudinea de autosuficienţă specifică persoanelor urcate pe piedestal?”

„Secta politică e lupul în haine de oaie împotriva României”.

„Y este cel mai deştept: le ia banii hoţilor de politicieni şi le face cântece identice”.

„Asta e soarta slugilor, nu le bagă nimeni în seamă”.

„Turbat securistoid, isteric care nu şi-a luat pastilele!”.

„Când o aud îmi vine să arunc televizorul pe geam”.

„Sintagma ciuma roşie e de sorginte nazistă”.

„Nimic eşti tu!”.

„Nu vrem copiii securiştilor noştri să ajungă securiştii copiilor noştri”.

„Grobienii, aroganţii, impertinenţii şi bădăranii nu vor înţelege niciodată”.

Mă opresc cu exemplele aici. E evident că avem de-a face mai degrabă cu un concurs de invective decât cu propuneri adresate unui cetăţean raţional. E interesant că mai nimeni nu pare să lege gradul scăzut de interes şi de participare al alegătorilor de stilul unor discursuri precum cele de mai sus.