Pleşoianu vs. Distonocalm

Mai jos, câteva paragrafe din ultimele postări ale parlamentarului arhanghel filozof poet şi domn în timpul lui liber – Liviu Pleşoianu.

O caracteristică evidentă a postacilor şi propagandiştilor Noii Securităţi este precaritatea intelectuală.

Sigur, Pleşoică! Spune-le tu, cel care ţi-ai început cariera lucrând pentru Adrian Năstase, un etalon de cinste şi onoare, şi ai devenit parlamentar datorită a două televiziuni subordonate PSD - una a celui mai de succes turnător la securitate si cea de-a doua, a celui mai faimos prieten al lui Coldea.

Să spui despre cineva că e „obsedat” dacă vorbeşte fără preget despre DREPTURI şi LIBERTĂŢI, despre STATUL PARALEL şi ABUZURI e semn că tu însuţi eşti #POSEDAT, posedat exact de Statul Paralel în fruntea căruia te afli!

Logică, tăticu', că doar nu degeaba ai făcut matale jurnalism şi filozofie. Cum zicea Aristotel, trăi-i-ar familia lui, cu eleganţă, dacă zici că sunt prost e semn că nu sunt şi că tu eşti tâmpit.

NU eşti cu adevărat preşedintele României, eşti preşedintele celor din Sufragerie, eşti preşedintele înstelaţilor şi acoperiţilor, al tuturor celor care consideră că România e „privata” lor. Eşti preşedintele lui Kovesi, Coldea şi Maior, care ne sfidează cu buna ta ştiinţă spunându-ne că erau „la un eveniment privat” acasă la Gabriel Oprea în seara turului II al alegerilor prezidenţiale din 2009!

Să recapitulăm: în sufrageria aia, în afara lui Kovesi şi a prietenului de vacanţe exotice al lui Ghiţă (deputat PSD), au fost trei foşti senatori PSD (Oprea, Iordănescu, Maior), un fost vicepremier PSD (Dâncu) si unul dintre cei mai importanţi primari, si el fost PSD (Onţanu). Marea lor majoritate, oameni foarte apropiaţi de Năstase. Fie e Dragnea preşedintele României, lucru care ar face afirmaţia de mai sus logică, fie eşti matale genial cu semne minore de descreierat.

Te consider un preşedinte #POSEDAT! Posedat de demonul puterii, al puterii absolute, care să-ţi permită ţie să faci orice, să calci peste votul românilor, să rupi ţara asta în bucăţi, să ne fărâmiţezi în bucăţele atât de mici şi să ne asmuţi unii împotriva altora până când cu greu vom mai putea să spunem că suntem o naţiune, că suntem un popor! Te consider un preşedinte #POSEDAT! Posedat de demonul dezumanizării… Faptul că am intrat în 2018 cu tine preşedinte este un purgatoriu prin care ne e dat să trecem!

E clar, nea Pleşoică, vine iarna şi cu ea şi nenea ăla urât călare pe dragon! Mare noroc avem cu tine, că ai tu sabia aia şmecheră şi că eşti prieten cu John Snow.

Rătăcim o viaţă întreagă undeva între subiect şi predicat. Suntem un microunivers corupt de verbele regulate şi neregulate. Suntem mereu „cei care fac“. Chiar şi atunci când ni se pare că tăcem, de fapt „facem tăcerea“. Nu ştim cu adevărat să ne oprim. Să luăm, cu adevărat, o Pauză. Să ancorăm toate corăbiile în dană. „Astăzi este ziua liberă a lucrurilor!“, spunea la un moment dat, abia trezită din vis, o persoană foarte apropiată. O străfulgerare onirică şi, în acelaşi timp, prilej de excurs speculativ. - Ce-ar fi dacă, într-o dimineaţă, am constata cu uimire că nimic, dar absolut nimic, nu mai funcţionează? Telefoane, automobile, televizoare, radiouri, computere... O dimineaţă în care tehnologia ne refuză. Când nimeni nu ne cheamă şi când nu putem chema pe nimeni. Când singurul verb de pe agendă este „a fi“.

Poet, maică! Român adevărat, prieten cu codrul şi cu valorile lui PSD-iste Hrebe şi Micky Şpagă. Un pic obsedat de chestia asta cu a fi, fie să fim, dar sigur ăsta e un semn că Liviu Pleşoianu e obsedat de talent!

Oricât te-ai strădui tu, oricât s-ar strădui grupul din care faci parte să ne ţină departe de propriul Destin, românii, în marea lor majoritate, vor reaşeza trenul pe şine. Şi vom merge mai departe... În 2018, din păcate, tot cu tine. Din iarna lui 2019, din fericire, fără tine....Fie să FIM!

Doamne ajută! Şi, dacă tot ajuţi, Doamne, fă ceva bun şi pentru producătorii de Distonocalm!