Planul Ponta – împărţirea puterii în mai multe tabere

Crin Antonescu şi Traian Băsescu reprezintă acelaşi model politic agresivantones

Echilibrul rezultat din împărţirea puterii între taberele politice cu viziuni diferite reprezintă o noutate pentru România, dar poate asigura o mai bună reprezentativitate şi o întărire a sistemului democratic. Totuţi, în condiţiile în care Traian Băsescu şi Crin Antonescu au o viziune belicoasă despre politică, oare are Victor Ponta capacitatea să iasă din această paradigmă?

De la ruperea USL, una din criticile constante pe care Crin Antonescu i le-a adus lui Victor Ponta a fost aceea că premierul şi PSD ar încerca să acapareze toată puterea politică, tendinţă care în opinia liderului liberal ar fi dus la dispariţia Uniunii. Desigur, liderul PNL nu a adus niciun argument în sprijinul acestei teze, din moment ce Victor Ponta a încercat în mod constant să găsească un echilibru între partidele aflate la putere în ceea ce priveşte împărţirea funcţiilor cu responsabilitate politică.

Aflat duminică seara în studioul România TV, premierul şi-a reafirmat din nou adeziunea faţă de principiul împărţirii puterii, de această dată în contextul zvonurilor legate de viitoarea sa participare la alegerile prezidenţiale. Astfel, prim-ministrul a ţinut să declare că: "dacă viitorul preşedinte va fi de centru-stânga, social-democrat sau de profil, cum îl consider eu pe Sorin Oprescu un om de centru-stânga, atunci obligatoriu trebuie să existe în conducerea Guvernului, adică premier, un om de centru-dreapta".

Atitudinea premierului reprezintă o excepţie în România, unde în ultimii zece ani ne-am confruntat în mod constant cu tendinţa preşedintelui Băsescu de a aduna într-o singură mână toate pârghiile puterii. Astfel, alianţa DA a fost de la bun început sortită eşecului, Traian Băsescu punând presiune pe fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu aproape din prima zi de mandat şi forţând ajungerea lui Emil Boc în funcţia de prim-ministru. În paralel, şeful statului s-a preocupat în mod constant de numirea anumitor oameni loiali lui la conducerea serviciilor secrete şi în fruntea parchetelor, cimentându-şi astfel influenţa în raport cu toate instituţiile statului.

Din acest punct de vedere, Crin Antonescu are un comportament similar, preşedintele PNL, afirmând deja mai mult sau mai puţin direct că în cazul în care va ajunge preşedinte va forţa numirea lui Klaus Iohannis în funcţia de şef al executivului. Dacă liderul liberal va ajunge la Palatul Cotroceni, atunci ne putem aştepta la o continuare a modului brutal în care Traian Băsescu a înţeles că trebuie acaparată toată puterea politică din România.

De asemenea, mai există o diferenţă între Victor Ponta, pe de o parte, şi Traian Băsescu, respectiv Crin Antonescu, pe de altă parte: aceea că pentru actualul premier partenerii politici nu reprezintă persoane care trebuie să asculte orbeşte de el. Persoanele vehiculate ca făcând parte dintr-un viitor tandem cu actualul premier sunt Călin Popescu-Tăriceanu, Mugur Isărescu sau Sorin Oprescu. Toţi trei reprezintă lideri politici responsabili, capabili de dialog şi de a fi parteneri într-o guvernare cu adevărat nouă ca viziune pentru politica românească.

Faptul că Victor Ponta nu vrea toată puterea pentru el reprezintă o dovadă de responsabilitate într-o societate care încă nu a învăţat că politica înseamnă şi consens, nu doar luptă între mai multe viziuni ideologice. Marele avantaj pe care echilibrul rezultat dintr-un astfel de comportament politic îl aduce în guvernarea unei ţări este reprezentat de stabilitatea actului de guvernare, care permite elaborarea şi implementarea unor politici publice benefice pentru dezvoltarea societăţii româneşti.