Planul economic al Ungariei pentru Ardeal: Un narativ greşit
0
În ciuda divergenţelor create de modul în care Ungaria pune în practică o serie de politici vizând maghiarii din bazinul carpatic, inclusiv programul de dezvoltare economică al Ardealului, cunoscut sub intitulatura Kos Karoly, Budapesta urmăreşte construcţia unui narativ care asemenea unui joc de puzzle alege elementele care îi convin, neglijând însă tabloul exhaustiv.
Pe acest fond, presa maghiară încearcă să legitimeze proiectul Kos Karoly printr-o comparaţie forţată cu programele derulate de către Fundaţia Saxonia în România care vizează, la rândul lor, sprijinul pentru comunitatea germană din judeţele Alba, Mureş, Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu şi Hunedoara.
Amintim că proiectul Kos Karoly implementat de către Fundaţia Pro Economica îşi propune “revitalizarea economică a maghiarilor din România”, fiind destinat iniţial locuitorilor din Câmpia Mureşului, extins apoi asupra întregii Transilvanii. În acelaşi timp, Fundaţia Saxonia-Transilvania sprijină minoritatea germană din ţara noastră, folosind fonduri guvernamentale acordate de către Berlin pentru mici întreprinderi individuale, familiale sau liberi profesionişti autorizaţi din toate domeniile economice.
Indiscutabil, orice proiect de acest tip, care vizează sprijinul comunităţilor etnice şi culturale trebuie încurajat, cu atât mai mult cu cât acestea sunt parte componentă şi integrată a patrimonului cultural naţional.
Din nefericire însă, cele două programe nu sunt deloc similare aşa cum pot părea iniţial, iar prima deosebire rezultă din lipsa unui acord guvernamental între Bucureşti şi Budapesta, pe modelul unor parteneriate deja existente între România şi Germania.
Spre exemplu, protocolul Comisiei guvernamentale româno–germane din 2015, disponibil inclusiv pe site-ul MAE stabileşte o serie de proceduri şi mijloace financiare privind fondurile puse la dispoziţie de către guvernul german. În acelaşi timp, acest acord stabileşte în mod clar care sunt fundaţiile minorităţii germane ce pot desfăşura proiecte în domenii precum economie sau agricultură. Astfel, pe lângă Fundaţia Saxonia-Transilvania (Braşov) se mai află Fundaţia AICI (Bucovina), Asociaţia bănăţeană pentru cooperare internaţională BANATIA (Timişoara), Fundaţia sătmăreană şi nord-transilvană de cooperare internaţională (Satu Mare), respectiv Asociaţia pentru cooperare internaţională TRANSCARPATICA (Bucureşti).
Totodată, cooperarea interguvernamentală la nivel politic, economic sau cultural dintre România şi Germania are la bază o serie de documente legislative semnate încă din anii 90, aşa cum este cazul Tratatului între România şi Republica Federală Germania privind cooperarea prietenească şi parteneriatul în Europa (aprilie 1992) sau Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania cu privire la colaborarea în domeniul şcolar (martie 1996).
În ceea ce priveşte programul Kos Karoly nu există un acord bilateral între Bucureşti şi Budapesta deşi maghiarii invocă o înţelegere verbală agreată cu fostul guvern român. Cum era de aşteptat, România a atras atenţia autorităţilor vecine privind derularea unor programe în neconformitate cu prevederile dreptului internaţional şi a principiului bunei vecinătăţi, prin vocea unor oficiali precum Ambasadorul român la Budapesta, Marius Lazurca sau ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu.
În contextul întâlnirii cu omologul său maghiar Péter Szijjártó, de la finalul lunii mai a acestui an, Bogdan Aurescu a declart că „un prim semnal concret al dorinţei părţii ungare de a realiza un dialog constructiv în ţara noastră este ca în perioada imediat următoare, oficialii din Ungaria prezenţi pe teritoriul României să nu mai facă declaraţii publice contrare parteneriatului nostru strategic, manifestând respect faţă de ordinea constituţională. Orice declaraţii în această perioadă vor duce la deteriorarea relaţiei bileterale şi nu ne dorim acest lucru”. Totodată, Aurescu a reiterat faptul că nu există un acord guvernamental privind implementarea programului Kos Karoly, menţionând că partea română este deschisă a încheia un acord care “să nu fie pe criterii etnice şi nici să încalce tratatele europene”.Afirmaţiile directe ale ministrului român de Externe evidenţiază o altă deosebire profundă între programul derulat de către Fundaţia Saxonia-Transilvania şi programul Kos Karoly, întreprins de Pro Economica, şi anume: discriminarea etnică.
Site-ul Fundaţiei Saxonia –Transilvania / Captură foto
Astfel, sprijinul acordat de Fundaţia Saxonia-Transilvania, nu este condiţionat de apartenenţa la comunitatea germană, putând aplica pentru obţinerea acestor granturi, după cum reiese şi din informaţiile publicate în mediul online, orice “întreprinzător din judeţele administrative enumerate anterior, cu condiţia să îndeplinească criteriile de asistenţă”.
Evoluţia programului nu a contrazis acest lucru, ceea ce nu prea este valabil în privinţa proiectului Kos Karoly, acolo unde numărul etnicilor români care au putut beneficia de aceste finanţări este aproape inexistent, cu mici excepţii, printre care şi unele personaje contestabile, apropiate de fostul leadership al PSD, leadership care ar fi agreat verbal acest program.
Din nefericire, această situaţie contrazice narativul promovat de o parte a presei maghiare care prezintă programul Kos Karoly ca o salvare pentru mulţi fermieri români. Deşi Fundaţia Pro Economica s-a străduit în ultimele două luni să dezvolte conţinutul postat pe site-ul propriu în limba română, totuşi posibilitatea etnicilor români de a fi putut depune proiecte pentru obţinerea finanţării a fost constrânsă, întrucât întregul proces a necesitat completarea documentelor în limba maghiară de către posibilii beneficiari. Asistăm totodată la o concurenţă neloială, în contradicţie cu legislaţia din România şi Uniunea Europeană.
În oglindă, încă de la începutul desfăşurării programelor de sprijin economic, Fundaţia Saxonia-Transilvania a pus la dispoziţie formularele necesare finanţării în format bilingv (român şi german), evitând orice modalitate privind discriminarea etnică.
Nu în ultimul rând, programul Kos Karoly face trimitere la unităţi administrativ-teritoriale ce nu se află în actuala organizare a statului român şi care, probabil, s-au aflat în organizarea teritorială anterioară tratatului de la Trianon, precum Partium sau aşa-numitul Ţinut Secuiesc (Székely Land), iar publicarea sa sub forma actuală nu poate fi privită decât ca un semn de ostilitate de către partea română. După cum rezultă şi din imaginea de mai jos, programul maghiar care împarte România pe regiuni diferenţiază denumirile judeţelor din Transilvania (Kolozs, Brasso etc), unde se foloseşte limba maghiară, faţă de cele din restul ţării.
Planul Kos Karoly/ Captură foto
În mod evident, programele derulate cu finanţare oferită de către guvernul german nu folosesc astfel de termene ci respectă principiile bunei cooperări tocmai în scopul dezvoltării comunităţilor din punct de vedere social, economic şi cultural.
Doar plecând de la aceste deosebiri fundamentale între cele două programe este uşor să înţelegem că nu putem vorbi despre o dublă măsură a guvernului român, ci mai degrabă de o politică a Budapestei ce depăşeşte limitele diplomaţiei şi dreptului internaţional.
Conform declaraţiilor date de către Mónika Kozma, preşedintele Pro Economica, programul ar putea fi continuat doar dacă va exista un acord interguvernamental, aceeaşi sursă citată afirmând că este posibil să putem asista la o astfel de înţelegere până în toamna acestui an.
În tot acest context, stabilirea unui acord bilateral ar putea conduce către detensionarea relaţiilor româno-maghiare şi construi premisele unei colaborări în interesul tuturor cetăţenilor români, indiferent de etnie.
Este totuşi uşor de înţeles de ce Bucureştiul priveşte cu neîncredere politicile maghiare, cu atât mai mult cu cât discursul de la Budapesta este deseori şovinist şi naţionalist, iar iliberalismul promovat de premierul Viktor Orban precum şi politica de apropiere faţă de Federaţia Rusă crează nemulţumiri nu numai la Bucureşti, ci în toate statele vecine Ungariei.
Un acord bilateral româno-maghiar ar putea crea un precedent şi pentru detensionarea relaţiilor dintre Budapesta şi alte state unde maghiarii desfăşoară programe similare, în lipsa unor reglementări juridice.
Spre exemplu, programul Egán Ede derulat în Transcarpatia a stârnit o serie de nemulţumiri din partea Kievului. Cu toate acestea, Ungaria a anunţat recent un nou pachet de investiţii în valoare de 2,56 miliarde de forinţi, ceea ce l-a determinat pe secretarul de stat maghiar responsabil pentru politica naţională să susţină: “Astăzi, în Transcarpatia, nu există vreo pătură a societăţii pe care guvernul maghiar să nu o susţină în vreun fel”.
Dar, Ungaria are de ales dacă va dori să ducă o politică naţională în contradicţie cu interesul naţional al vecinilor săi sau va dori să se angreneze într-un dialog constructiv în conformitate cu adevăratele provocări ale secolului 21.
Se încarcă comentariile...
