Piatra din casă

„Fără îndoială, dl. Elwis Claudiu Săftoiu a înregistrat în cele 17-18 luni cât s-a aflat la conducerea TVR numai eşecuri.“

Nu e loc de nicio singură urmă de îndoială. Demisia d-lui Elwis Claudiu Săftoiu din funcţia de preşedinte-director general al SRTV e departe de a fi expresia unui act de voinţă unilateral. Avem de-a face, fără doar şi poate, cu o demisie forţată, impusă.

Demisia a intervenit cu doar câteva ore înainte ca Plenul Camerelor reunite ale Parlamentului să ia în discuţie Raportul Consiliului de Administraţie şi la numai o zi după ce TVR a devenit obiectul bătăii de joc generale ca urmare a „scandalului oaia“ care e numai partea comică, derizorie a unui scandal mult mai amplu şi nu doar cu efecte în planul imaginii. Un scandal revelatoriu nu numai pentru nepriceperea d-lui Săftoiu în ale televiziunii, ci şi pentru proporţiile la care domnia-sa dorea să ducă subordonarea politică a TVR în dorinţa de a fi pe placul stăpânilor săi.
 
Excesul de zel al fostului şef al SRTV a început să fie deranjant pentru aceştia nu pentru că ei nu şi-ar dori o televiziune obedientă, ci pentru că cel trimis să o conducă a dat dovadă de maximă inabilitate în a le pune în practică dorinţa. A făcut-o prea în disperare, prea la vedere, prea dorindu-se pe sticlă spre a-şi sublinia meritele. Gesticulaţia lui exagerată şi asudată, dar şi vocalizele sale asurzitoare, ambele dobândind aspecte groteşti de la 1 decembrie încoace, au devenit din cale afară de jenante pentru liderii USL, care căutau de ceva vreme o soluţie pentru a se debarasa de o piatra de moară.

E cât se poate de sigur că liderii USL erau gata să plătească chiar preţul maxim, adică să meargă până la respingerea Raportului de activitate şi, implicit, până la demiterea întregului Consiliu de Administraţie al SRTV numai şi numai spre a-l fi văzut plecat pe Elwis Săftoiu din Calea Dorobanţi nr. 191. Scrisoarea ataşată de demisionar demisiei sale, scrisoare în care solicită menţinerea în funcţie a Consiliului, întăreşte adevărul celor menţionate mai sus. Până la urmă preţul a fost plătit. La urma urmei, configuraţia parlamentară îi garantează puterii useliste că şi viitorul CA îi va fi favorabil. Poate cu un plus de abilitate în a-şi masca evidenta coloratură politică.

Fără îndoială, dl. Claudiu Săftoiu a înregistrat în cele 17-18 luni cât s-a aflat la conducerea TVR numai eşecuri. Restructurarea dorită şi cerută nu doar de guvern, ci şi de realitatea mamutului din Calea Dorobanţi nu s-a făcut, reducerea de personal nu a adus cu sine niciun fel de redresare financiară, datoriile TVR au la ora actuală proporţii aberante. Programele posturilor publice nu au devenit mai atractive, percepţia populaţiei asupra instituţiei nu s-a îmbunătăţit deloc.

Venită după demiterea din fruntea SIE, demisia/demitere de la TVR e încă o neîmplinire în viaţa profesională şi personală a omului Claudiu Săftoiu căruia, în două rânduri, factori de decizie de mare răspundere din România i-au încredinţat o pălărie mult prea mare pentru posibilităţile sale. Lucru pentru care nu au plătit şi nu plătesc cei ce l-au supraevaluat pe dl. Săftoiu, ci contribuabilii români.

Fireşte, nu soarta d-lui Săftoiu mă îngrijorează pe mine acum. Îngrijorător ar fi dacă Elwis Claudiu Săftoiu va primi vreo funcţie spre a-i fi compensat disconfortul produs de evacuarea din confortabilul birou din Dorobanţi.

Eşecul numit Săftoiu e, în realitate, numai o parte a eşecului USL, a PNL îndeosebi, de a propune oameni cu adevărat valoroşi în funcţii-cheie. Eşecul d-lui Săftoiu vine după răsunătorul eşec Marga, după marele scandal Relu Fenechiu, după scandalul numit Daniel Constantin Barbu, habarnamistul trimis să conducă Ministerul Culturii. Demisia d-lui Claudiu Săftoiu din postul pe care nu l-a meritat nicio singură zi din fruntea TVR ar trebui să fie urmată cât mai curând de demisia d-lui Barbu ale cărui declaraţii iresponsabile din urmă cu câteva zile sunt doar cea mai recentă certificare a analfabetismului său managerial şi politic, cu atât mai grave cu cât ele sunt comise de un profesor universitar de ştiinţe politice.

Şi dl. Marga, şi dl. Fenechiu, şi dl. Barbu, şi dl. Săftoiu au fost impuşi în posturi pentru care nu au şi nu au avut niciun fel de chemare de voinţa personală a preşedintelui PNL, dl. Crin Antonescu. Ratările numite Marga, Fenechiu, Barbu sau Săftoiu sunt greşeli personale ale lui Crin Antonescu, ale lipsei sale de inspiraţie în selectarea personalului şi în promovarea oamenilor. Marga, Fenechiu, Barbu sau Săftoiu au devenit demnitari, s-au menţinut ori se menţin încă în funcţii doar din cauza încăpăţânărilor preşedintelui PNL. Încăpăţânări deloc de bun augur pentru un candidat la preşedinţie, cu atât mai puţin pentru un viitor preşedinte al României. Să reamintim în context că dl. Antonescu avea o şansă să scape de Claudiu Săftoiu încă din septembrie 2012, o dată cu rectificările impuse structurii CA al TVR de o hotărâre a Curţii Constituţionale. În intervalul iunie-septembrie 2012, Claudiu Săftoiu a făcut suficiente greşeli spre a-i putea fi deschişi ochii protectorului lui politic asupra nepriceperii sale cronice în funcţii publice. Toată lumea a văzut acest lucru, numai dl. Crin Antonescu, nu. Cecitatea d-lui Antonescu o achită nu numai concediaţii fără rost din TVR sau familiile lor, ci toţi românii plătitori de taxă de abonament TV.

Punerea încă o dată sub semnul întrebării a viitorului Serviciului public de televiziune din cauza diletantismului şi iresponsabilităţii pupilului d-lui Antonescu e în sine îngrijorătoare.

Închiderea TVR, despre care a început din nou să se vorbească după demisia lui Claudiu Săftoiu, mi se pare inacceptabilă. Inacceptabilă pentru viitorul democratic al României. O viitoare închidere a României din cauza nepriceperii d-lui Antonescu, posibil viitor preşedinte al ţării, nici nu poate fi imaginată.