Piatra din balta ipocriziei

La început, a fost o prostie. Un anonim a publicat un articolaş în revista 22, aşa cum un prost aruncă o piatră în baltă.

„Marius Oprea, APĂRĂ în instanţă SECURIŞTII. Istoricul a pledat ca MARTOR în FAVOAREA fostului ofiţer Nicolae Paraschiv“. Ăsta e titlul articolului din 22. Inepţie e aceea că dl Oprea a „pledat“. Un martor nu pledează, ci depune mărturie. E obligat să spună adevărul, fără a înflori de la el. Dacă mărturia depinde de umorile martorilor, e părere. În simulacrul de proces al Ceauşeştilor, avocaţii, în frumoasa tradiţie comunistă, s-au transformat, pe rând, în acuzatori. Dar dl Oprea nu e avocat. Aşadar, din start, acest articol e o prostie. Dovada nu stă în virgula dintre subiect şi predicat, ci în părtinirea autorului, care a considerat că adevărul sau acurateţea relatării nu contează. Şi nici nu şi-a semnat articolul!

Imediat, băieţi şi fete bazaţi, care nu se-ncurcă cu adevărul, fără regula minimă a verificării sursei, au ieşit la înaintare. pesurse.ro a plusat: „Nicolae Paraschiv, stabilit de CNSAS ca ofiţer de Securitate […], a beneficiat de un nepreţuit ajutor [s.m.] în procesul cu instituţia în persoana lui Marius Oprea […].“ EpochTimes plusează, cu ironie nimicitoare: „Compasiune pentru Marius Oprea: a ajuns să apere torţionari în instanţă.“ Poate-l ţineţi minte pe Petre Roman, în faţa sediului PNŢ, în februarie '90, vituperând „S-au demascat!“ Nici contributors.ro nu aşteaptă mult şi se avântă la atac: „Mă frec la ochi şi îmi spun că visez. Că am un coşmar. Sper că e un zvon maliţios. Dar dacă este adevărat? Primul preşedinte al unui institut de investigare a crimelor comunismului, istoricul Securităţii, director de departament în cadrul IICCMER, fost membru al Comisiei Prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, cel elogiat (o lungă perioadă pe drept cuvânt) drept „vânătorul de securişti“, istoricul Marius Oprea, a ajuns să vorbească despre torţionarii care „şi-au făcut datoria“. Care datorie? Nu şi-a făcut şi Vişinescu odioasa „datorie“? Hop, şi Evenimentul zilei: „Ce s-a întâmplat, totuşi, cu Marius Oprea? Poţi să-l antipatizezi pe Traian Băsescu fără a bate palma cu foştii securişti“. Bogdaproste, ne-am desluşit. Despre asta era vorba carevasăzică, Marius Oprea îl duşmăneşte pe preşedinte! Şi noi, proştii, credeam că era vorba de probitate profesională!

Marius Oprea a explicat clar, în Observatorul cultural: „Încep cu de jure. Am fost citat a doua oară şi nu aveam cum să refuz […]. Procedura penală m-ar fi adus, oricum, acolo. Am ajuns, am jurat pe Biblie că spun adevărul. De facto. Am recunoscut că pe Nicolae Paraschiv l-am detestat […] pentru apartenenţa sa la fosta Securitate. Că am scris împotriva lui un articol, la începutul anului 2004. Am afirmat în faţa instanţei că, din punctul meu de vedere, nu cred că se poate susţine, în comparaţie cu alţi ofiţeri de Securitate pe care văd că CNSAS nu-i aduce în faţa instanţei, acuza că Nicolae Paraschiv ar fi săvârşit acte grave de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului, inclusiv prin natura atribuţiilor din cadrul Securităţii“.

Acestea sunt faptele. Pe Marius Oprea îl ştiu de treizeci de ani. A fost anchetat şi bătut de Securitate. A dezvăluit sute de cazuri de crime şi a adus la lumină zeci de gropi comune. Din punctul lui de vedere, singurul lucru care contează e adevărul. Din punctul de vedere al ipochimenilor mai de sus, important e că nu-l iubeşte pe preşedintele Băsescu. Restul e tăcere. Şi multă ipocrizie!