Perspective politice pentru 2014

An politic important 2014, măcar din perspectiva celor două rânduri de alegeri, cele prezidenţiale fiind de importanţă majoră pentru România. Constituţia nu se mai poate schimba, viitorul preşedinte va avea exact aceleaşi prerogative pe care le are actualul, nici mai multe, nici mai puţine.

Depinde însă de viitorul preşedinte dacă va şti şi va dori să le fructifice în interes naţional, nu în interesul găştilor penale de partid.

Ce va face USL?

În opinia mea este ca şi rupt, principalul obiectiv care-l ţinea unit, candidatura lui Antonescu la prezidenţiale, susţinut de USL, a dispărut. Nu mai cred în ea nici copiii amatori de politică.

Ruptura s-ar fi produs încă din decembrie trecut, dar cu o ultimă brumă de respect pentru români, capii USL n-au vrut să arunce ţara în haos politic înainte de sărbători.

Toate marile proiecte ale USL s-au năruit. Revizuirea Constituţiei, descentralizarea, regionalizarea, revitalizarea economiei, locuri de muncă şi creşterea nivelului de trai, investiţiile străine, Schengen, privatizarile, Rosia Montana, toate s-au dovedit imposibil de atins de o coaliţie de partide mânate de interese divergente şi decimată de o justiţie care refuză să se lase încălecată de politic.

După declaraţii de tipul „PSD e un partid puţin sovietic”, „Antonescu e un fel de Băsescu”, şi multe altele asemănătoare, nu-i mai văd pe cei doi pupându-se fie şi în piaţa Constituţiei, fără riscul de a se umple de ridicol până peste cap.

Este adevărat că baronii şi miniştri PNL nu vor să plece din măcelărie, dar şi să scoată din pălărie un alt lider, înlocuindu-l pe Antonescu, nu se poate, pentru că nu există, iar timpul e prea scurt pentru a fi impus electoratului.

Aşa că, în condiţiile în care PSD e convins că are majoritate şi fără PNL, cu un PNL şi Crin Antonescu ostili marilor proiecte ale PSD, USL are zilele numărate.

PSD singur la guvernare

Va avea mari probleme să-şi menţină o majoritate fragilă, si cu presiuni asupra lui Ponta să candideze la prezidenţiale. Ponta n-ar prea vrea, e prea tânăr şi nu i potriveşte să stea închis în „cuşca” de la Cotroceni, luptându-se cu cine ştie ce majoritate, eventual cu Traian Băsescu ca premier.

Funcţia de preşedinte este ultima în cariera unui politician, dar din păcate PSD nu are doi politicieni de talia lui Victor Ponta.

Dragnea are probleme cu justiţia, posibil mult timp de aici înainte, alţi lideri de calibru nu se întrevăd.

Marea problemă a liderilor noştri politici este ca la umbra lor nu mai creşte nimic.

Victor Ponta este şi el în descreştere electorală, votanţii fideli au tot aşteptat să le umple farfuriile, iar baronii şi primarii să-i scape de puşcărie. Cum nu s-a întâmplat nici una nici alta, sfatul lui Ponta a rămas „rezistaţi şi voi încă 11 luni” şi vom încăleca justiţia, să nu vă mai aresteze.

Nu prea mai crede nimeni în încălecarea asta, evenimentele recente arată că şi fără Băsescu, reacţia devastatoare, internă şi externă, rezistenţa magistraţilor care au prins gustul libertăţii, nu prea mai lasă loc pentru resubjugarea justiţiei de către politic. Aşa că arestările vor merge înainte, cu sau fără Băsescu, dacă până şi Procurorul General, Nuţu, omul lui Ponta, l-a trădat şi i-a scris lui Băsescu să nu promulge modificările la Codul Penal. Bine, a cam gresit adresa, respectivele modificari erau la CCR, dar intentia contează, nu?

Ce va face PDL?

PDL are o mare problemă dacă membri fideli lui Traian Băsescu, în frunte cu Elena Udrea, vor decide să treacă la PMP, considerat partidul lui Băsescu.

Dacă luăm în calcul că jumătate dintre delegaţii de la ultima Convenţie au votat-o pe Elena Udrea, lucrurile devin grave pentru PDL.

O eventuală disociere dramatică de Băsescu, aşa cum se aude, printr-o scrisoare trimisă PPE din Parlamentul European, sau o apropiere de PNL sedus şi abandonat de PSD pe scena politică, ar precipita ruptura, astfel încât dreapta politică s-ar împărţi în două: pro şi anti Băsescu. În ce proporţii, greu de presupus.

Ce viitor are PNL?

Cert este că după concubinajul cu PSD, care a dus la două lovituri de stat, PNL a devenit suficient de nefrecventabil pentru a face imposibil un nou concubinaj, cel cu PDL. Ambele partide s-ar prăbuşi în ochii electoratului.

PNL rămâne singur cuc, între fostul concubinaj de stânga, care eşuează lamentabil, şi un alt concubinaj, de dreapta, chiar fără Antonescu în fruntea partidului, practic imposibil.

Fiecare pasăre pre limba ei piere, sau cum îşi aşterne aşa doarme. Va plăti şi PNL toate erorile politice pe care le-a făcut în ultimii ani, inclusiv pe cele din perioada guvernării Tariceanu.

Cum va evolua dreapta politică?

Aici se va da bătălia cea mai mare.

Fără îndoială totul se va rostui în jurul lui Traian Băsescu, omul politic al anului 2013, fără concurenţă. Până şi Ponta a alergat cu coada între picioare la Cotroceni să-i semneze preşedintele bugetul, după ce a renunţat la acciza pe combustibil.

Modul cum a ţinut piept, aproape de unul singur, tăvălugului USL de 70% în parlament, face din Traian Băsescu singurul pretendent la conducerea dreptei.

Lozinca „jos Băsescu” a pierdut teren, demonstraţiile de stradă sunt împotriva guvernului şi a lui Ponta, nu împotriva lui Băsescu.

Populaţia obişnuită, care nu urmăreşte luptă politică la televizor, şi-a dat seama că nici actualii conducători nu sunt mai breji, nu-s în stare să le umple farfuriile, aşa că vina lui Băsescu de a le fi tăiat veniturile se estompează, mai ales că au înţeles că intrarea pe orbita Greciei era mult mai gravă.

Iar în loc de locuri de muncă, salarii şi pensii mărite, s-a prăvălit peste români valul de noi taxe şi impozite, scumpiri la energie, costuri mai mari la întreţinere.

Cât despre „justita lui Băsescu ne arestează”, am auzit şi reacţia „bine va face, dacă furaţi”. Ori faptul că Năstase, Voiculescu, Fenechiu, Dragnea, sunt pe mâna justiţiei pentru fraude şi corupţie, nu mai are nimeni de la putere curajul să nege.

Dacă partea pro Băsescu a PDL, în frunte cu Udrea, va face pasul spre PMP, cum Forţa Civică a lui MRU şi-a cam atins maximul de creştere, este posibilă apariţia unei drepte autentice, puternice, inspirată din umbră de Băsescu şi condusă efectiv de el din 2015.

Există  tendinţa şi voinţa de polarizare puternică în lumea politică. S-au dus anii romantici cu zece partide în competiţie şi trei candidaţi de dreapta la prezidenţiale, cum s-a întâmplat în 2000, când a intrat Vadim Tudor în turul doi.

Până la urmă trebuie să ajungem şi noi, ca în lumea civilizată, cu doi poli puternici, unul de stânga şi unul de dreapta, care să se confrunte şi să se rotească la guvernare.

În concluzie, mizele majore ale anului 2014 sunt:

- Este în stare PSD să guverneze de unul singur, cu PNL în opoziţie sau se va prabusi la prima motiune de cenzura?

- Va fi capabilă dreapta politică să se unească sub conducerea lui Băsescu până la a da un preşedinte de dreapta în decembrie 2014, eventual fără PDL şi PNL?

-Va fi Basescu premier din 2015?

- Ce se va alege de PDL şi PNL, dacă nu vor fi acceptaţi în dreapta construită în jurul lui Băsescu? Vor construi împreună un pol politic credibil, acceptabil în ochii electoratului, cu păcatul a două lovituri de stat în spate?

Vom vedea dacă şi care dintre aceste ipoteze şi scenarii se vor confirma.