Perspectiva unei penalizări financiare a României la Bruxelles. Semnalul grav al europarlamentarului Ramona Strugariu

FOTO Shutterstock

Cred că nu putea fi moment mai dramatic pentru ca un europarlamentar român, în cazul de faţă doamna Ramona Strugariu, ales european de Bârlad pe lista USR, să redeschidă o temă pe care nu o mai auzisem de ceva timp: perspectiva penalizării României pentru încălcări serioase în ce priveşte obligaţia respectării scrupuloase a prevederilor statului de drept.

Fost membru al echipei de odinioară a doamnei Monica Macovei, ilustra sa predecesoare şi mentor, doamna Strugariu s-a făcut unanim remarcată prin activitatea sa ca raportor din partea Renew Europe pentru situaţia drepturilor omului în Ungaria. Şi acum este firesc să facă parte din grupul celor care au salutat decizia Curţii Europene de Justiţie despre care scriam ieri, cea prin care se resping contestaţiile Poloniei şi Ungariei în ce priveşte „mecanismul de condiţionalitate”. Cu urmarea logică de confirmare definitivă a sistemului botezat „cash for democracy”, primele care urmează să intre în procesul de penalizări financiare fiind cele două ţări care au pierdut irevocabil şansa acţiunii în justiţie.

„Comisia nu mai are absolut nicio justificare să se abţină de la utilizarea mecanismului de condiţionalitate. Nici în cazul Poloniei, nici în cel al Ungariei sau al oricărui alt guvern, nu popor, guvern care nu respectă statul de drept şi valorile UE... Aşa că acum negarea supremaţiei dreptului european, hărţuirea judecătorilor, ignorarea reformei justiţiei, a Comisiei de la Veneţia, nesocotirea libertăţii presei, reducerea competenţelor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, toate pun România în pericol de a pierde încrederea şi banii europeni. Sper că vom avea înţelepciunea de a nu fi următorii la rând.

Doamnă preşedintă Von der Leyen, îmi pare rău că nu sunteţi în sală astăzi. Dar de mâine, cu toţii aşteptăm să vedem cum Comisia Europeană îşi face treaba”, a spus europarlamentarul Ramona Strugariu. Urmăriţi intervenţia sa, scurtă şi plină de miez, în plenul Parlamentului European.

Momentul ales este într-adevăr semnificativ deoarece vine exact în continuarea logică a ceea ce Comisa Europeană este invitată insistent să facă în urgenţă: să ia ca măsuri de sancţionare la adresa Poloniei şi Ungariei.

Semnalul dat acum este multiplu.

Pe de o parte, pentru liniştirea unor ape destul de tulburate de decizia Curţii Europene de Justiţie, iată că apare perspectiva la îndemână ca nu doar acele două ţări să fie afectate de sancţiuni, cu dovada că, într-adevăr, procesul este inclusiv şi obiectiv, luând în obiect România dacă aş va fi cazul. 

În al doilea rând, mesajul direct adresat doamnei Ursula Von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, este cu atât mai important cu cât vine din partea unui europarlamentar chiar din ţara pentru care cere o anchetă vizând respectarea normelor statului de drept. Păi, chiar aşa, cine poate să ştie cel mai bine ce se petrece în România decât un europarlamentar român chiar specializat pe problematica luptei împotriva corupţiei şi provenind din structurile dinamicei societăţi civile? În al treilea rând, mă gândesc că, aşa cum s-a petrecut de mai multe ori în istoria perioadelor trecute mai mult sau mai puţin apropiate, un mesaj de asemenea gen este cu atât mai purtător de consecinţe cu cât apare într-un moment în care se discută teme de importanţă decisă pentru România şi statutul său de putere.

Acum, în mod specific, temele de controversă (nici măcar nu mă gândesc la etapa acuzaţiilor) pomenite de doamna europarlamentar român sunt: „negarea supremaţiei dreptului european, hărţuirea judecătorilor, ignorarea reformei justiţiei, a Comisiei de la Veneţia, nesocotirea libertăţii presei, reducerea competenţelor Direcţiei Naţionale Anticorupţie”. Ele repun în atenţia oficialilor europeni toate marile temeri care, an după an, au justificat menţinerea MCV şi lăsarea României în afara Spaţiului Schengen. Desigur, dacă aceste toate astea se confirmă, atunci fireşte că doamna europarlamentar român are perfectă dreptate şi este îndrituită să se teamă că „toate pun România în pericol de a pierde încrederea şi banii europeni”.

Cred că toate aceste aspecte au fost semnalate deja de doamna europarlamentar în sesizări oficiale care au devenit obiect de studiu în urgenţă pentru DNA, OLAF şi Parchetul European, aşa că ne rămâne doar să aşteptăm şi să vedem ce iese. Nu ştiu cât de amplu este procesul pentru că, după cum vedeţi, acasă la Bucureşti şi acum la Bruxelles şi Strasbourg, politicienii USR lansează un atac după altul exact în această zonă extrem de sensibilă a intenţiilor de folosire nu se ştie cât de conformă a banilor europeni, în special a celor alocaţi ţării noastre prin PNRR. Combinaţia între dimensiunea asta şi pachetul mai vechi de acuzaţii standard împotriva ţării noastre pe teme de corupţie generalizată pot avea un efect absolut distrugător în contextul neclar şi conflictual de acum. Care va deveni şi mai neclar şi conflictul acum că Polonia şi Ungaria anunţă, pe diverse canale, că ies la luptă împotriva deciziilor luate de instituţiile comunitare.

Există într-adevăr, ca problemă naţională definitorie şi în stadiu malign, toate problemele invocate de doamna europarlamentar? Dacă da, atunci fiţi siguri că, în noile condiţii de libertate de acţiune în urma deciziei Curţii Europene de Justiţie, Comisia Europeană nu va ezita să deschidă procedurile necesare. Cu costuri care ar putea să cântărească greu pentru o economie în tranziţie post-pandemie şi lovită în plin de inflaţie.

Dar aşa este? Cine ar trebui oare să dea un răspuns?