În mentalul românesc, speranţa moare ultima. Dacă nu moare înainte să se nască ori din faşă! Cel mai bine ar fi să nu moară deloc, ci să renască la fel ca Pasărea Phoenix din propria-i cenuşă. Asta speră şi încearcă să renască speranţele toţi românii care protestează faţă de politica actualilor guvernanţi ai ţării. De doi ani încoace, blestemul României înseamnă cea mai proastă, nocivă şi autodistrugătoare putere politică de care a avut parte de la înfiinţare şi până acum.

Ca o ironie a sorţii, chiar în an de Centenar, ciuma roşie sau de orice altă culoare politică a fost, cancerul corupţiei atotputernice, pustiesc viitorul românilor şi al acestei frumoase ţări, ajunsă la cheremul mafiei. Sumbru început de nou Centenar. Ce n-au reuşit alţii timp de 100 de ani, distrugerea României, au început să facă deja politicienii ultimelor decenii de democraţie originală. Deja, bravii noştri puternici ai zilei, guvernanţi, au început otrăvirea fântânilor şi pârjolirea holdelor!

Cu voie sau fără voie, conştient şi inconştient, vasilici şi vasilice distrug totul în calea lor! Chiar dacă tot mai multe voci, tot mai vehemente şi disperate, îi avertizează şi se opun din toate puterile politicii autodistrugătoare. Chiar dacă speranţele românilor din ţară sau care şi-au luat lumea în cap încă n-au murit, conducătorii actuali ai României sunt surzi şi muţi, în prostia lor consecventă.

Marile proteste ale poporenilor disperaţi, fie că vor reuşi să urnească ceva sau nu, să dărâme guvernul actual sau doar să-l zdruncine puţin, nu vor reuşi să schimbe ceva, rapid, din mersul lucrurilor în direcţia greşită. Dezastrul spre care ne îndreptăm este atât de mare, încât viaţa românilor va fi, pentru mulţi este deja, afectată în mod iremediabil. Este ca un cancer care, odată declanşat, se îndreaptă indestructibil spre verdictul fatal.

Numai o minune, tăierea răului de la rădăcină, ar mai putea reda speranţele de mai bine ale românilor. Dar vindecarea ar fi una de durată lungă, cu pierderi importante în timp. Chiar dacă azi, mâine, puterea politică actuală ar fi schimbată, lucrurile nu se vor rezolva peste noapte. Revenirea pe direcţia bună, pozitivă, ar dura poate, încă un centenar.

Chiar dacă guvernanţii vor fi schimbaţi peste noapte sau zi, viaţa românilor din ţară va fi tot mai afectată de politica dezastruoasă dusă până acum, în cele aproape trei decenii de democraţie neo sau post comunistă. Nu este doar un pesimism relevat de mentalitatea românească, ci este o realitate din care ne va fi foarte greu să ieşim. Un coşmar care ne-a făcut viaţa tot mai insuportabilă. Din cauza politicilor proaste, efectele, consecinţele sunt deja greu de suportat, nu mai zic de combătut. Gazul s-a scumpit, pâinea cea de toate zilele s-a scumpit, carnea s-a scumpit, totul s-a scumpit! Agricultura este extrem de afectată. Calamităţile naturale, calamităţile umane, inundaţiile, pesta porcină, prostia umană fac ravagii! Pentru noi românii, se pare că criza alimentară globală a început mai devreme. Şi nu doar criza alimentară.

Din toamnă, se pare că scapă cine poate. Iar cei puternici fac în continuare legile proaste în ciuda protestelor disperate. Porcii din guvern omoară nu doar porcii din zootehnie şi porcii din curţile populaţiei, omoară speranţa şi viitorul românilor. Pentru că sunt la putere şi pentru că pot! Românii au ajuns să se mănânce între ei! Realităţile actuale nu pot fi schimbate dintr-o dată nici dacă s-ar răscula toată populaţia românilor din ţară şi de peste hotare.

Singura schimbare majoră politică a puterii actuale ar fi cel mai devreme peste doi ani, la alegerile parlamentare, dar acest lucru nu ne garantează în nici un fel schimbarea în bine. Este o perspectivă sumbră! Dar acest lucru nu trebuie să ne resemneze. Dimpotrivă, trebuie să ne canalizeze toate energiile pentru schimbarea lucrurilor, nu doar a oamenilor incompetenţi din funcţiile de conducere.

Din timp în timp, se pare că românii trebuie să acţioneze brutal, având cuţitul la os, pentru a îndrepta căruţa pe direcţia bună. Şi acum realitatea cere o schimbare majoră a macazului politicii dezastrului, chiar dacă acesta nu mai poate fi evitat. Dar poate fi limitat şi îndepărtat într-un proces de durată din care mulţi români probabil că nu vor supravieţui.

Orice calamitate naturală, umană sau politică lasă urme adânci în viaţa românilor, iar istoria ne-a arătat că întotdeauna românii au reuşit, în timp, să treacă peste aceste dezastre.