Trecem peste faptul că CCR nu are în atribuţii să se ocupe de neconstituţionalitatea protocoalelor. Iar dacă constată un conflict juridic de natură constituţională, îl constată, îl explică şi lasă instituţiile implicate să-l rezolve în conformitatea cu legile în vigoare. Nu dă indicaţii, pentru că nu are dreptul să adauge la lege.

Ce sunt protocoalele?

Conform lui Augustin Lazăr: „Protocoalele nu sunt acte normative. Cine spune aşa ceva, după părerea mea, exagerează. Ele sunt nişte metodologii de lucru de bune practici, cu caracter intern, pentru instituţiile care le folosesc în aplicarea legii. În niciun caz nu este vorba de acte normative, pentru că vom vedea că nerespectarea acelor reguli de bune practici nu este sancţionată cu nimic. Pur şi simplu, două instituţii se obligă în baza legii, îşi stabilesc nişte reguli cum să procedeze în aşa fel încât să poată aplica legea“. Dacă se respectă sau nu legea stabileşte instanţă de Contencios Administrativ, nu CCR. Cum se explică faptul că nimeni nu a reclamat ilegalităţi în protocoale la instanţa de Contencios Administrativ?

Ce să înţelegem, ca statul paralel şi-a băgat coada şi în dosarele criminalilor, ale violatorilor, a altor infractori de drept comun? Şi eu sunt nevinovaţi băgaţi în închisoare de „statul paralel? În orice decizie, în orice act normativ, nu poţi specifica: se aplică doar politicienilor corupţi şi hoţi. Sau se poate, dar atunci ne mutăm în Africa.

Avem experienţa recursului compensatoriu, elaborat tot pentru salvarea corupţilor din politică. Ne-am ales cu crime, violuri, o suită de infracţiuni cu violenţă, care pun în pericol siguranţa cetăţenilor. Fenomenul se va amplifica dacă ultima decizie a CCR se va concretiza în acte normative care să înlăture probele obţinute cu ajutorul SRI. Crimele, violurile, traficul de persoane şi de droguri vor deveni loc comun în România. Acesta este rezultatul luptei cu „statul paralel” dus de actuala putere PSD-ALDE.

Am văzut ce amploare mediatică a căpătat crima de la Mediaş. Orice altă infracţiune comisă de persoane eliberate prin recurs compensatoriu va avea aceeaşi expunere mediatică, contribuind masiv la deprecierea actualei coaliţii de guvernare, chiar şi în ochii celor care au votat-o. Dacă Dragnea crede că e suficient să apară la tv pentru a aburi societatea, se înşală amarnic. Imaginile cu persoanele ucise cu sânge rece, sau violate cu violenţă şi cruzime, vor rămâne în memoria alegătorilor. Nu bălmăjelile lui Dragnea de la tv.

Ministrul Toader a declarat: „Ce vom face? Trebuie să îndreptăm aceste abuzuri, pentru că nu-i suficient să ne spună Curtea, azi sau nu ştiu când cu completele, că a fost conflict de natură constituţională, s-a încălcat legea şi aşa mai departe. Toader promite un set de acte normative care „îndrepte abuzurile”. Nu e clar la ce se referă.

Toader se contrazice în declaraţii

În 28 august 2018, Tudorel Toader declara: „numai instanţa de contencios-administrativ poate decide dacă protocoalele sunt ilegale, nu depinde de mine“. Domnia sa le consideră, însă, „nefireşti“. Firesc, nefiresc, ţine de Codul Manierelor, nu de decizii luate în justiţie şi, mai grav, în OUG-uri. În plus, a apărut în discuţie faptul că protocoalele, nefiind acte administrative, nu pot fi verificate nici măcar de instanţa de Contencios Administrativ.

Aşa că toată discuţia asta, cu ilegalitatea protocoalelor, este demontată chiar de către ministrul Justiţiei. Până nu decide instanţa de contencios-administrativ, muritorii de rând dau din gură degeaba. Declaraţiile publice, venite chiar de la Dragnea, Tăriceanu&co, nu au valoare juridică. Cât despre anularea „sentinţelor date în baza unor protocoale ilegale“, ideea lui Dragnea, va băga în puşcărie pe oricine semnează OUG cu asemenea aberaţii.

Revizuirea sentinţelor

Deşi Dragnea, Tăriceanu şi Toader vorbesc intens despre această revizuire, ea nu este posibilă. Şi iată de ce.

Discutăm despre decizia CCR nr. 377/2017, care spune:

„Prin urmare, criteriul ce trebuie luat în seamă şi care ţine de esenţa art. 15 alin. (2) din Constituţie raportat la aplicarea în timp a reglementărilor referitoare la căile de atac este data pronunţării hotărârii judecătoreşti. Astfel, în temeiul textului constituţional antereferit, legiuitorul poate supune hotărârea judecătorească unor căi de atac stabilite ca atare prin lege până la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti (...).

În schimb, legiuitorului îi este interzis să supună hotărârile judecătoreşti unor noi căi de atac reglementate după pronunţarea acestora. Aceeaşi regulă se aplică atât căilor ordinare, cât şi extraordinare de atac, ambele categorii de căi de atac urmând să îşi păstreze aceeaşi configuraţie juridică de la data stabilită drept reper de către legiuitor.

Prin urmare, eliminarea unui motiv de revizuire sau adăugarea unui nou motiv de revizuire după pronunţarea hotărârii nu poate produce niciun efect, prin prisma aplicării legii în timp, cu privire la hotărârea judecătorească deja pronunţată.“

În concluzie

„Marii specialişti se contrazic în declaraţii. Dacă ei nu ştiu ce vorbesc, noi, nespecialiştii, ce să mai înţelegem? Doar faptul că pentru a-şi salva pielea de puşcărie, guvernanţii sunt în stare să aducă în stradă mii de criminali, violatori, traficanţi de persoane şi droguri.