Pe Toader şi pe alţi conducători îi fierbe grija de infractori. Pe ceilalţi cetăţeni i-au lăsat în grija lui Dumnezeu

Discuţiile care se poartă zilele acestea se referă la cum să scape de închisoare infractorii. Cu OUG-uri, fără OUG-uri, cu contestaţii pe completuri de 5 ilegale, pe tot felul de căi de atac. Ministrul Toader anunţă că se vor da noi şi noi compensaţii pentru infractori. Or fi şi câteva cazuri de abuzuri, care se pot rezolva punctual.

Dar să dai amnistie şi graţiere, fie şi mascate, când majoritatea populaţiei este copleşită de grija zilei de mâine, este revoltător.

Infractorii şi cei 10.000 de beneficiari de pensii şi salarii nesimţite sunt în atenţia statului

Şi mai au grija celor 10.000 de cetăţeni cu pensii şi salarii nesimţite. Pe care le cresc de câte ori au ocazia. Ce se întâmplă cu ceilalţi 22 de milioane de cetăţeni puţin le pasă. N-am văzut o măsură luată, cu excepţia creşterii salariilor a 1,2 milioane de bugetari. La pensionarii „simţiţi“ le-au crescut pensiile cu 1-200 de lei, iar inflaţia le-a scos din buzunare 4-500 de lei. Anul acesta au crescut de la 1 ianuarie doar pensiile şi salariile nesimţite. Restul, la sfântul aşteaptă, dacă vor mai fi bani. Statul a avut grijă doar de cei 1,2 milioane de bugetari, de fapt doar de medici. În rest, creşterea veniturilor nete a fost înghiţită de inflaţie.

Tabloul situaţiei cetăţenilor români

• România este vicecampioana Europei la sărăcie: 7,7 milioane de conaţionali trăiesc la limita subzistenţei, ceea ce înseamnă 38,8% din total, potrivit Eurostat.
• Patru milioane de români lucrează în străinătate, despărţiţi de familie, şi adesea în condiţii grele sau foarte grele. Unii şi-au lăsat copiii în ţară, în grija rudelor şi în bătaia vântului. Mulţi şterg la fund bogaţii Europei.
• Am pierdut, în ultimii 10-15 ani, 1,3 milioane elevi. 500.000 au plecat cu părinţii în străinătate, iar restul sunt în abandon şcolar.
• Şomajul este mic doar în statistici, pentru că perioada de evidentă este de 9 luni. În realitate, circa 3-4 milioane de români nu muncesc, trăiesc cu resurse de subzistenţă din propriile gospodării.
• Din 22 milioane de români, 4 milioane sunt în străinătate, 3,3 milioane sunt minori, 5,2 milioane pensionari, 5 milioane salariaţi. Rezultă o diferenţă de 4,5 milioane de români de care nu se ştie din ce trăiesc.
• Avem 2400 de şcoli cu WC-ul în curte, în secolul XXI şi România membru al UE şi NATO.
• PIB-ul/locuitor din României a crescut în ultimii ani, dar este de 5 ori mai mic comparativ cu PIB-ul Germaniei. În lipsa investiţiilor masive, interne şi externe, PIB-ul va creşte doar din consum. Până când poţi să consumi fără să produci?
• Un milion de tineri au parcurs liceul degeaba. N-au luat examenul de bacalaureat, sau nici nu s-au înscris la examen.
• Există zone întinse în rural fără servicii medicale, din cauza exodului personalului medical calificat.
• România este pe ultimele locuri în Europa în clasamentele PISA, privind performanta educaţiei. Şi 40% elevi analfabeţi funcţional.
• Infrastructura este sub nivelul altor ţări europene, fapt ce descurajează investiţiile străine şi interne. Bucureştiul este singura capitală europeană fără centură funcţională. 120 de străzi bucureştene sunt fără asfalt, fără canalizare şi apă curentă.
• Spitalele sunt pline de infecţii intraspitaliceşti, fără ca aceiaşi conducători să găsească vreo soluţie.
• Majoritatea zonelor din rural nu sunt racordate la canalizare şi apă curentă. 40% dintre români trăiesc în evul mediu, cu WC-ul in curte.

Sunt doar câteva date privind starea actuală în care trăiesc românii. Şi ce fac autorităţile? Se ocupă intens de scoaterea infractorilor din puşcării, de amputarea legilor justiţiei, de subordonarea politică a instituţiilor de forţă din România şi de a-şi salva propria piele de puşcărie. Speranţa este ca românii să înţeleagă aceste realităţi şi să voteze în consecinţă la viitoarele alegeri din 2019 şi 2020.