Oficial la acest moment nu suntem în campanie electorală dar marile partide din România, excepţie USR şi candidaţii independenţi, au furat startul şi au început să afişeze bannere electorale. Este interesant de văzut dacă aceste cheltuieli făcute înaintea perioadei oficiale de campanie şi înaintea perioadei de validare a listelor de partid sau a candidaţilor independenţi, vor apărea ca şi cheltuieli deductibile. De faptul că ele sunt montate fără autorizaţie nici nu are rost să mai discutăm căci cum spunea un celebru politician aflat la putere: legea sunt ei.

Marea majoritate a partidelor politice par a-şi aminti de România şi a fi pline de patrioţi exact în campania electorală, dar niciodată după. În loc să îşi manifeste patriotismul prin construirea de autostrăzi, prin reabilitarea spitalelor, prin a oferi un sistem de învăţământ performant şi multe altele, se întrec marile partide (a se citi aici PSD şi PNL) în sloganuri care mai de care mai patriotice.

Până pe 28 martie partidele au fost nevoite să pună la dispoziţia Biroului Electoral Central listele de susţinători. Acelaşi lucru l-au făcut şi candidaţii independenţi. De peste 200.000 de semnături au avut nevoie primii şi de peste 100.000 candidaţii independenţi. Se poate vedea cu uşurinţă că partidele au încercat prin legea electorală să limiteze accesul unor neaveniţi şi incontrolabili.

Dacă ar fi să adunăm toate semnăturile prezentate pare că fiecare cetăţean care oricum se prezenta la vot deja şi-a manifestat opţiunea: 23 de partide, multe de care nu aţi auzit niciodată, şi 7 candidaţi independenţi au decis să îşi încerce şansa la aceste alegeri.

Au strâns partidele semnăturile? Nu.

Dacă vom aduna semnăturile depuse de toţi vom constata că avem câteva milioane de semnatari, lucru care în fapt nu s-a întâmplat. Încercarea partidelor de a limita accesul la viaţa politică se soldează de fiecare dată cu o mimare a strângerii de semnături şi alegerile încep cu o mare fraudă electorală. Cu cât mai mult semnături se prezintă cu atât mai mare este frauda. Sigur că nimeni nu se va uita la acest lucru căci discutăm de o situaţie penală extrem de gravă şi care este uniform aplicată de toate partidele. Acestea de folosesc de bazele de date de care dispun de la diverse instituţii şi de la autorităţile locale pentru a completa listele de susţinători.

Dacă în stradă era plin cică de corturi ale celor care strângeau semnături, în fapt doar USR şi candidatul independent George Simion aveau şi persoane la acestea ca să le şi strângă.

Situaţia nu este unicat, se repetă şi la alegerile parlamentare cât şi la cele prezidenţiale.

De precizat faptul că o parte din aceste partide, deşi au prezentat liste de semnături, nu le-au colectat pe cele 200.000 necesare, fapt care va duce automat la scurtarea listei prezentate mai sus.

Şi din lista de candidaţi independenţi o bună parte nu au prezentat cele 100.000 de semnături necesare dar cu toate acestea au ţinut să îşi depună dosarul. Marea majoritatea a celor care au ales să ne reprezinte nu sunt persoane publice, excepţie George Simion, liderul Mişcării Unioniste, fapt care reduce şansele să adune prea multe voturi.

Liste de partid sau candidaţi independenţi? Ce veţi alege?

Cu listele de partid cred că v-aţi lămurit: locurile eligibile sunt alocate prin negocieri politice ca la piaţă: cine dă mai mult. Culmea este că în faţă nu au fost puse persoane din interiorul partidelor care şi-au demonstrat fidelitatea şi au muncit pentru organizarea acestora. Partide politice românii au tot votat şi în aceste liste se ascunde tocmai dorinţa partidelor de a nu aduce oameni în faţa cetăţenilor.

În rândul candidaţilor independenţi, chiar dacă marea majoritate nu dispune de expunere publică, se află nişte cauze naţionale de interes pentru societatea civilă: de la construirea de autostrăzi, la Roşia Montană şi interzicerea tăierilor de păduri şi până la promovarea Unirii cu Republica Moldova, diaspora şi drepturile românilor din zona centrală a României.

Au şanse candidaţii independenţi?

La vechile alegeri europarlamentare, un candidat independent a luat peste 6%: este vorba despre Mircea Diaconu, cu mult peste marea majoritate a partidelor înscrise. În fapt, dincolo de notorietatea lui, este vorba despre palma pe care alegători au vrut să o dea clasei politice.

Experienţa ultimelor alegeri dar şi a trendului european arată că la moment alegătorii sunt orientaţi spre un vot antisistem, împotriva clasei politice. Acest lucru înseamnă în fapt un vot pentru un candidat independent.

Un exemplu elocvent sunt alegerile din Slovacia unde un candidat ce nu părea a avea nici o şansă, o femeie cunoscută pentru lupta anticorupţie, a devenit preşedintele ţării.

Se aşteaptă ca undeva aproape de 10% din voturi să nu fie adresate partidelor politice, ci candidaţilor independenţi.

Sondaje de opinie manipulatorii şi fraudă electorală

Dar este o vorbă la români: nu contează cine votează, contează cine numără. Aşa este. Din lipsă de specialişti independenţi în fiecare secţie de vot, înţelegerea dintre partidele tradiţionale funcţionează şi o bună parte din aceste voturi vor fi deturnate. Poţi avea voturi dar ele să nu fie centralizate pe liste şi nimeni ulterior să mai analizeze dacă există corelare între acestea şi buletinele de vot. Singura speranţa vine de la reprezentanţii USR să limiteze sau să împiedice această fraudă.

Mai apare şi frauda cu sondajele de opinie manipulatorii. Acestea ar trebui să includă absolut toţi candidaţii prezenţi la urne dar în mod voit sunt eliminate anumite partide sau persoane şi astfel se creează impresia falsă a unui vot inutil. Mulţi ar alege o anumită opţiune dar în final se lasă duşi de val şi stabilesc că trebuie să nu îşi consume inutil votul şi să aleagă răul cel mai mic.

Dar eu vă spun să aveţi încredere şi renunţaţi la această tendinţă şi vă Alegeţi Binele cel mai Mare!