Partidele tradiţionale au impus cea mai restrictivă lege cu privire la candidaţii independenţi la europarlamentare

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Partidele tradiţionale din România au impus cea mai restrictivă lege cu privire la participarea candidaţilor independenţi la alegerile europarlamentare. Peste 100.000 de semnături trebuie strânse de un candidat independent în timp ce partidele politice au nevoie de doar 200.000. Portugalia, Suedia şi Grecia sunt doar unele din statele care nu cer astfel de liste pentru a te putea înscrie în cursa electorală.

Partidele politice tradiţionale din România şi-au dat mână de la mână pentru a bloca accesul la viaţa politică a noilor partide politice, dar mai ales a candidaţilor independenţi. Alegerile pentru un fotoliu de europarlamentar nu constituie o excepţie, legea electorală din România fiind de departe cea mai restrictivă din toată Uniunea Europeană. Absolut nici un stat nu impune un număr de 100,000 de semnături pentru ca un candidat să se lanseze în cursa electorală şi să îşi facă vocea auzită.

În Germania sunt necesare doar 4000 de semnături, în Italia 30.000, iar în Maria Britanie se cereau doar 30.

La moment singurul candidat independent cu şanse care şi-a declarat intenţia de a se înscrie în cursa pentru un post de europarlamentar este George Simion. Cunoscut şi de pe platforma Adevărul, el este reprezentantul Mişcării Unioniste din România, adică a acelor tineri cu mesajul "Basarabia e România" şi care de 10 ani promovează pe cele două maluri de Prut adevărul istoric. Decizia acestuia nu a fost una politică ci legată de greutăţile cu care se confruntă: împiedicarea accesului în cel de al doilea stat românesc. Regimul politic din Republica Moldova, deşi declarat pro-european, a considerat că el reprezintă un pericol pentru mafia politică de la Chişinău şi i-a aplicat pentru a nu ştiu cât-a oară interdicţia de acces. De această dată ea este pentru o perioadă de 5 ani.

Până la acest moment cei care şi-au declarat intenţia de a candida ca şi independenţi sunt ca şi inexistenţi, cu această singură excepţie. Se pare că nimeni nu se antamează la o muncă atât de grea şi care la prima vedere pare imposibilă. Dacă nu duci un mesaj de notorietate sau nu dispui chiar tu de acea notorietate este cu siguranţă o misiune imposibilă.

Revenind la alegerile noastre, partidele politice din România au trimis la Bruxelles aşa-zise personalităţi locale dar fără nici o vocaţia europeană sau pregătire pentru o corectă reprezentare. În general europarlamentarii extind lupta politică din Ţară şi la Bruxelles ajungând să facă mai mult Ţării decât bine. Locul cald asigurat şi bugetul impozant îi face dependenţi de partidele din care provin şi de mult ori ajung să îşi denigreze Ţara sau chiar ei să propună măsuri împotriva poporului român, de parcă vreo sancţiune vreodată în lume a afectat pe politicieni şi nu pe cetăţeni.

Chiar şi Viorica Dăncilă, actualul premier al României, a ocupat această funcţie din partea PSD, dar nu cred să existe un singur român care îşi poată aminti de vreo prestaţie notabilă a acesteia din postura de europalamentar. Numărul celor care au ocupat inutil un scaun în parlamentul european este foarte mare şi pare că tradiţia se va păstra şi pe mai departe.

În interiorul partidelor politice se fac la acest moment jocuri pentru ocuparea posturilor calde. Nu doar în PSD şi PNL se vând ca la piaţă aceste locuri, ci şi în USR-PLUS, unde primele poziţii sunt ocupate de personalităţi ce nu prea s-au obosit să fie participanţi activi la organizarea acestor partide.

Rămâne să vedem ce ne va putea oferi campania electorală, dar mari surprize nu prea vor fi căci toată lumea pare mulţumită, iar cărţile făcute.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite