Deşi nu are puterea unei legi şi nici nu intervine pe dimensiunea constituţională, criticat frecvent de preşedintele PNL şi tabăra liberală, susţinut din solidaritate de tabăra social-democrată, documentul a generat mari emoţii, infinite scenarii, discuţii aprinse, dar şi o serie de efecte politice semnificative.

Pe unele le-aţi anticipat, pe altele le-aţi observat, iar pe celelalte le prezint eu. Iată, mai jos, o listă ce poate fi completată:

(aparentă) Linişte instituţională. Semnarea documentului, imediat după alegerile din 9 decembrie, a dat un semnal extern favorabil privind excluderea unor evenimente ca cele din vara lui 2012. Colaborarea instituţională dintre Victor Ponta şi Traian Băsescu a depăşit, în prima fază, aşteptarea publică, cu laude şi de o parte şi de alta.

Efectul de „fata morgana” şi interpretarea (voit) eronată a documentului. Semnarea documentului a generat o falsă impresie de bună înţelegere între Traian Băsescu şi Victor Ponta. În plus, s-a încercat acreditarea ideii că cel ungurean şi cu cel vrâncean conspiră împotriva celui modovean (Antonescu). Prin urmare, mulţi au interpretat (voit) în cheie politică acordul, în sensul existenţei unor interese nerostite între premier şi preşedinte. Nu putem ghici culisele, însă cine citeşte corect conţinutul va observa cu uşurinţă că natura înţelegerii a fost de tip instituţional, axată pe respectarea atribuţiilor instituţionale şi constituţionale ale fiecărui actor. E drept că limitele sunt fragile, calităţile suprapuse, o parte a intereselor, politice. Cum să interpretăm, de exemplu, remarca lui Băsescu despre „catastrofalul turneu” al lui Ponta,  altfel decât în cheie politică? Prin urmare, atacurile politice sunt permise. Limita? Instituţională. Limita instituţională? Nu se precizează...

Calul Troian al alianţei - declanşarea războiului rece. Apariţia documentului şi acceptarea acestuia de către partea stângă a alianţei a condus la fragilizarea relaţiilor dintre cei doi copreşedinţi. De câte ori premierul a fost vizat de laudele preşedintelui, de atâtea ori Crin Antonescu denunţa şi mai vocal înţelegerea, cu atât mai tare relaţiile în alianţă se deteriorau. Pactul chiar a reuşit să dinamiteze coerenţa relaţiei dintre PNL şi PSD.

(Şi) ceva pozitiv pentru USL. Înţelegerea privind desemnarea procurorilor şefi a devoalat compromisul instituţional pe care cei doi protagonişti ai negocierii (Ponta şi Băsescu) l-au făcut în detrimentul relaţiilor politice stabilite cu alţi actori. Băsescu l-a trădat pe Morar, Ponta pe Antonescu. Efectul pozitiv a fost legat de închiderea temei preferate preşedintelui - acapararea justiţiei de către USL.

Suspiciuni şi semne de întrebare. Pactul de coabitare a născut, pe de altă parte, întrebări despre adevăratele intenţii ale lui Victor Ponta. Existenţa unui joc la două capete (şi cu Traian Băsescu şi cu PNL) a fost speculat intens. O eventuală candidatură la preşedinţie a încins imaginaţia comentatorilor. Însă, de fiecare dată când spiritele se încingeau şi „scenarita” întuneca minţile, Victor Ponta ieşea public şi combătea suspiciunile.

O gură mare de oxigen pentru Traian Băsescu. Înţelegerea preşedintelui cu Ponta a fost mai mult decât un colac de salvare după asaltul din vara lui 2012 şi izolarea în care fusese forţat de USL să intre. A fost biletul de intrare la joacă în curtea şcolii.