#OXI sau Auf Wiedersehen – specialiştii şi idealiştii DA, poporul BA

Ziua Ohi (în limba greacă: Επέτειος του «'Οχι» – Aniversarea lui «Nu») este o sărbătoare naţională în Grecia, Cipru şi în toate comunităţile elene din diasporă, care comemorează atitudinea dictatorului grec Ioannis Metaxas (aflat la putere între 4 august 1936 - 29 ianuarie 1941), care a respins ultimatumul dat de dictatorul italian Benito Mussolini pe 28 octombrie 1940.

Iată că după trei sferturi de secol grecii aleg să mai aibă încă o “sărbătoare Ohi”, 5 iulie 2015.

Într-un articol scris după alegerile anticipate din ianuarie spuneam că o parte din nemulţumirile grecilor faţă de guvern ar fi:

 “În primul rând corupţia, cetăţenii acuză atât guvernarea lui Andreas Papandreou cât şi pe cea a lui Antonis Samaras că banii împrumutaţi pentru salvarea economiei ţării au fost folosiţi pentru interesele personale şi pentru cele ale partidelor politice.

Taxe foarte mari, tăierea drastică a salariilor, şomaj de peste 25%, corupţie, datorii externe uriaşe administrate prost, închiderea fabricilor şi vânzarea către chinezi a unei părţi importante a portului din Pireu sunt o mică parte din frutrările acumulate de poporul elen. În 2012 s-au simţit scoşi la tarabăpentru că aproape fiecare putere importantă voia să cumpere ceva din statul elen sau chiar o parte din acesta; unul din exemplele importante fiind celebra poveste când Germania a propus Greciei să vândă din insule pentru a scăpa de datorii. În egală măsură, ei au cerut insula Corfu în schimbul datoriilor către nemţi.”

Spuneam că această schimbare va reprezenta o provocare importantă pentru Europa şi iată că la fix 6 luni a apărut o problemă care ar putea schimba cursul istoriei ce urmează a fi scrisă în următorii ani. Tsipras nu mi-e simpatic deloc, însă a prins un moment oportun să facă pe eroul pentru că poporul elen (în majoritate) are cuţitul la os, la propriu. Am zis-o în repetate rânduri şi nu doar legat de Grecia că un om pentru care grija cea mai mare e ce va pune pe masă de la o zi la alta este imposibil să gândească raţional, fie pentru “binele mai mare”, fie pentru o Europă unită.

Cei care au votat da, nu au votat împotriva Europei, ci mai repede consideră acest act o victorie împotriva Germaniei. Este bine cunoscut faptul că între Grecia şi Germania ostilităţile sunt la ele acasă. Dacă până ieri consideram că între ţările mai sus menţionate stă un mariaj de dragul copiilor, astăzi cred că divorţul este inevitabil.

Numai în pielea economiştilor să nu fii astăzi.

De dragul Europei mi-aş fi droit ca majoritatea să fi votat ieri da, însă nu poţi acuza un popor care de ani de zile stă cu cuţitul la os, împovărat cu taxe şi măsuri de austeritate, fără semne de sănătate economică şi fără un plan comun prin care să rezulte schimbări şi progrese economice să voteze ceea ce-şi doresc alte ţări pentru ei.

Într-o altă ordine de idei, UE, FMI şi cine mai este implicat în această situaţie trebuie să-şi asume acest eşec. Evoluţia omenirii nu e bazată doar pe experimente reuşite, ba dimpotrivă, foarte multe succese şi descoperiri importante au reuşit în urma mai multor experimente eşuate.

Sunt curios ce lecţie va învăţa UE. Din punctul meu de vedere acesta va fi un test de maturitate pentru Uniunea Europeană şi FMI, când acorzi (uneori obligi) împrumuturi de miliarade de Euro, trebuie să fii conştient de riscurile pe care ţi le asumi.

Ce urmăreşte Tsipras?

Dincolo de a poza în erou national, încă nu m-am prins pe ce carte mizează premierul grec. Poate că unul din motivele pentru care acţionează astfel este şi faptul că în 6 luni de mandat a avut 3 întâlniri cu Vladimir Putin.