Oricine ia măsuri împotriva extremismului maghiar e anti - SUA – UE – NATO – democraţie?

Propunerea mea de a interzice finanţarea străină a extremismului maghiar mi-a adus acuzaţii dintre cele mai diverse, de la a fi inamicul SUA, UE, NATO şi al democraţiei, până la a fi denumit ”Putin de la Bucureşti”. Cu ce mă voi confrunta dacă voi iniţia un proiect de lege pentru interzicerea taberelor şi întrunirilor extremiste, anti-constituţionale şi anti-statale?

Foarte mulţi români aşteaptă, şi pe bună dreptate, măsuri active de interzicere a extremismului maghiar. În momentul în care mi-am asumat acest rol printr-un proiect de lege pentru interzicerea finanţărilor străine mascate pentru extremismul maghiar, am devenit inamicul public numărul unu. Nu atât al extremiştilor maghiari, care au tăcut diplomatic, ca să nu se dea de gol, cât al unor politicieni români şi al unor publicaţii care au identificat în mine duşmanul poporului şi al libertăţii, fiind cel care năruiesc relaţiile cu SUA, NATO, UE şi cu toată lumea civilizată care este, vezi Doamne, atât de doritoare să finanţeze extremismul maghiarilor din România, dar nu mai poate face acest lucru din cauza mea.

În ciuda apărătorilor ”libertăţii” extremiste de exprimare şi acţiune, nu mă voi opri din a căuta forme legale de stopare a pelerinajului horthyst de bani, oficiali budapestani şi forţe în Transilvania. Democraţia nu înseamnă că românii trebuie să îndure formele incipiente de nazism şi de rasism hrănite cu finanţe şi cu trupe dubioase de către Budapesta. Şi ştiu că cetăţenii români vor fi de partea mea, indiferent ce acuze neverosimile se vor mai auzi despre legile pe care le propun

Cum de acelaşi lucru am fost acuzat şi atunci când am salutat deschiderea României spre ţările non-UE, mă întreb care vor fi capetele de acuzare dacă voi încerca să interzic prin lege întrunirile anti-constituţionale şi anti-statale de genul taberelor paramilitare maghiare din Harghita. Voi deveni terorist sau doar torţionar? Dar oricât aş încerca să-mi imaginez reacţia, culmea, a unor români, la gesturile mele de normalitate de a promova nişte proiecte de lege care să protejeze statul român, nu reuşesc să fiu la fel de inventiv ca foştii pedelişti, cazaţi în prezent la Mişcarea Populară, care, după ce l-au susţinut pe Tokes până în pânzele albe, acum nu ştiu cum să-i salveze finanţele (cu precizarea că şi ei au folosit aceeaşi stratagemă de a spăla bani pentru politică prin intermediul fundaţiilor).

Să facem totuşi un exerciţiu de imaginaţie şi să vedem cum ar fi primită o lege de interzicere a întrunirilor extremiste. Ea va fi catalogată, probabil, ca stalinistă, comunistă, dictatorială, pe motiv că oamenii au voie să se adune cum le place şi să ceară ce le trece prin cap. Chiar şi atunci când se adună în uniforme militare şi cer distrugerea României? Oponenţii nu se vor împiedica în atâta lucru. Dar plăcerea primarului din Miercurea Ciuc, Robert Raduly, de a da cu pumnul, nu este tot un  drept democratic? La fel de libere trebuie să fie şi manifestaţiile de forţă ale Gărzii Maghiare sau a altor facţiuni nazistoide în România.

În ciuda apărătorilor ”libertăţii” extremiste de exprimare şi acţiune, nu mă voi opri din a căuta forme legale de stopare a pelerinajului horthyst de bani, oficiali budapestani şi forţe în Transilvania. Democraţia nu înseamnă că românii trebuie să îndure formele incipiente de nazism şi de rasism hrănite cu finanţe şi cu trupe dubioase de către Budapesta. Şi ştiu că cetăţenii români vor fi de partea mea, indiferent ce acuze neverosimile se vor mai auzi despre legile pe care le propun.