Opriţi-vă, domnule Băsescu, nu le mai daţi idei!

Traian Băsescu nu pare mulţumit doar cu clarificarea infracţiunii de abuz în serviciu, vrea mai mult

Deşi decizia CCR este destul de limpede în ceea ce priveşte definirea infracţiunii de abuz în serviciu, Traian Băsescu îşi continuă agenda personală şi cere Parlamentului nişte chestii de te doare mintea.

„Acum este rândul Parlamentului să introducă în articolul 297 din Codul Penal tot conţinutul articolului 19 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Corupţiei, care dă triada abuzului în serviciu, adică, să fie cu intenţie, prin încălcarea legii şi prin obţinere de foloase necuvenite”. Aşa a comentat Traian Băsescu decizia prin care Curtea Constituţională a interpretat definiţia abuzului în serviciu din Codul Penal. Nu avem încă motivarea deciziei, dar din comunicatul Curţii nu rezultă nici pe departe că Parlamentul ar trebui să facă ceea ce solicită dl. Băsescu, ba dimpotrivă.

Aici trebuie să separăm puţin lucrurile. Excepţia ridicată de Alina Bica la CCR viza două lucruri distincte: clarificarea sintagmei „în mod defectuos” din definiţia abuzului în serviciu şi includerea în aceeaşi definiţie a trei condiţii pentru ca infracţiunea să fie reţinută: intenţia făptuitorului, încălcarea legii şi folosul necuvenit. În discursul său public, Traian Băsescu a cerut aceleaşi lucruri. Ambii invocă o convenţie internaţională împotriva corupţiei în care statele semnatare, inclusiv România, se angajează să incrimineze abuzul în serviciu sub condiţia îndeplinirii celor trei criterii – dar nicăieri nu se spune că ele trebuie incluse în acelaşi articol de lege.

Primul lucru Curtea l-a soluţionat: sintagma „în mod defectuos” este constituţională în măsura în care este înterpretată cu sensul „prin încălcarea legii”. Parlamentul prin lege sau Guvernul prin ordonanţă nu au are de făcut decât să înlocuiască sintagma şi cu asta toată afacerea ar trebui să se închidă.

Cît priveşte cele trei criterii impuse de convenţia internaţională, România le îndeplineşte integral - ba adaugă încă unul, şi anume prejudiciul pe care fapta abuzivă îl produce - atâta doar că ele sunt disipate în articole separate, ba chiar în legi separate, după cum urmează:

* Neglijenţă în serviciu (o formă de abuz din culpă, art. 298 Cod Penal). Avem încălcarea legii, avem prejudiciu. Nu avem intenţie, nu avem folos necuvenit. Închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă.

* Abuz în serviciu (art. 297 Cod Penal). Avem încălcarea legii, avem prejudiciu, avem intenţie (căci altminteri ar fi neglijenţă în serviciu). Nu avem folos necuvenit. Închisoare de la 2 la 7 ani.

* Abuz în serviciu în formă agravată (art. 13.2 din Legea anticorupţie 78/200). Avem încălcarea legii, avem prejudiciu, avem intenţie, avem folos necuvenit. Închisoare de la 2 la 7 ani plus o treime din pedeapsă.

Graţie acestei arhitecturi de incriminare, infracţiunea de abuz în serviciu poate fi reţinută într-un mod nuanţat şi gradual, în funcţie de gravitatea faptelor. A le pune pe toate în acelaşi articol înseamnă să ceri procurorilor să le dovedească pe toate simultan pentru a putea formula acuzaţia de abuz în serviciu, ceea ce face mult mai greu de instrumentat un asemenea dosar.

Decizia de miercuri a CCR mai spune însă ceva. Pe lângă clarificarea sintagmei buclucaşe, judecătorii au considerat că este constituţional articolul 13.2 din Legea 78/2000, cel care incriminează cea mai gravă formă de abuz: cel cu luare de şpagă. Asta înseamnă că poate rămâne neschimbat, la locul unde se află şi acum.

Deşi Curtea Constituţională a clarificat sintagma „în mod defectuos”, apelul către Parlament al domnului Băsescu, de a pune toare acele criterii într-un singur articol, nu poate fi privit decât ca o tentativă de a îngreuna munca procurorilor în instrumentarea abuzului în serviciu. Şi nu ştiu de ce, am impresia că actualul Parlament ar putea da curs cu bucurie acestui apel.