Problema nu e ce a spus neurochirurgul octogenar despre abilitatea unui gen într-o direcţie profesională sau alta. Sunt impresii după o carieră de şase decenii. Nu acest drept la subiectivism îi este contestat la pomenitul consiliu de nenumita pârâcioasă (a-i da numele ar însemna, desigur, o nouă discriminare, de vreme ce activistul e, prin definiţie, dăruit cauzei sale).

Altceva deranjează la academicianul Dănăilă, nu consideraţiile sale din interviul publicat de Adevărul în 4 aprilie 2016. Dovadă e faptul că vreme de jumătate de an n-au deranjat pe nimeni. Problema d-lui Dănăilă e că, de când a descins în spaţiul public – în mod scandalos, cu metroul! – nu face decât să discrimineze.

Ce alt efect are vorba lui cumpănită în ţara slobozeniei la gură? Nu discriminare e zâmbetul său blajin în societatea râsului gros? Dar ce altceva e etalarea unui cursum honorum de şase decenii în patria diplomelor şi carierelor fulgerătoare? CV-ul d-lui Dănăilă în sine e revoltător, când în jur se ard în draci etape. În fine, dar nu în cele din urmă, ţinuta sa, în întregul ei, contrastează cu lumea pe care pretinde că vrea să o reprezinte, tocmai în Parlament.

Ce vrea să demonstreze acest doctor care nu se dă dus la pensie şi ne tulbură multora, candidaţi şi alegători deopotrivă, confortul? Că e loc în Parlament şi de alt fel de oameni decât odrasle de deputaţi, mame de primari ori amante de preşedinţi de consilii judeţene? Vi-l închipuiţi în Senat, discriminându-şi colegii, indiferent de partidul lor? Da, imaginea prinde contur: aşa cum azi discriminează din postura de candidat, în curând se va vrea oglinda în faţa căreia gângavii analfabeţi şi obraznici ai naţiei să-şi plece privirea.

Mâine riscăm să-şi îndrepte spinarea gârbovită de o viaţă de muncă un alt doctor Dănăilă, apoi altul...

Dar nici măcar asta nu e suprema aroganţă: ci faptul că mâine riscăm să-şi îndrepte spinarea gârbovită de o viaţă de muncă un alt doctor Dănăilă, apoi altul, apoi un tânăr domn Dănăilă şi aşa mai departe.

De aceea, trebuie oprit doctorul Dănăilă! Opriţi discriminarea permanentă, multivalentă şi vehementă pe care o practică! În ritmul acesta, ne va obliga să ieşim la vot. În ritmul acesta, ne va obliga să candidăm. În ritmul acesta, ne va obliga să ne schimbăm pe noi înşine şi să începem să schimbăm lucrurile în jur.

Vrem asta? O telecomandă pentru alegător şi un turn aurit pentru ales – nu ne sunt de ajuns? Nu ăsta ne e comodul dat al sorţii, fie ea chinuită, fie îmbuibată?

O telecomandă pentru alegător şi un turn aurit pentru ales – nu ne sunt de ajuns?

Să-i dăm, aşadar, rapid verdictul categoric d-lui Dănăilă şi să urmăm îndemnul de peste timp: „Tovarăşi, aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre!”. Aşa măcar ştim o treabă, nu ne mai discriminează nimeni.