Opoziţia, după moţiune

Revin în comentariul meu de astăzi asupra moţiunii de cenzură de miercurea trecută, reamintind că a fost respinsă cu o diferenţă de 66 de voturi.

Şi numai această cifră arată că ea a fost prost superficial pregătită, că PNL şi preşedintele său, dl. Ludovic Orban, şi-au calculat greşit şansele şi că au negociat ineficient, în cheie minoră şi fără rezultate concrete cu cei din partea cărora sperau să primească sprijin.

Oricâte critici s-ar putea formula la adresa cameleonismului UDMR care a făcut ce a făcut de când există, adică nu a fost preocupată decât de interesul său electoral propriu negociind la sânge cu PSD care i-a făcut promisiuni cu ghiotura, promisiuni pe care e mai mult ca sigur că liderii Uniunii vor avea grijă să le vadă transpuse la literă şi virgulă în practică, nu în sarcina principalului partid al maghiarimii se cuvine pus eşecul moţiunii.

PNL şi dl. Ludovic Orban au sperat nerealist până în ultima clipă că vor avea parte de sprijinul nemulţumiţilor din PSD numai că şi aici şi-au calculat eronat şansele, nu au ţinut defel seama de caracterul profund anti-democratic al principalului partid aflat azi la guvernare, partid a cărui conducere şi-a luat toate măsurile de siguranţă posibile pentru a preveni orice defecţiune din partea parlamentarilor săi care ar fi încercat să voteze conform propriilor dorinţe.

Atât reprezentanţii conducerii UDMR cât şi cei ai partidului Pro România, recte dl. Victor Viorel Ponta, au subliniat că PNL nu a reuşit să le facă o ofertă clară, să răspundă la întrebări punctuale legate de ceea ce se va întâmpla a doua zi, în cazul în care, prin cine ştie ce minune, moţiunea ar fi fost adoptată. Liberalii au pierdut cu numai câteva zile înainte de dezbaterea moţiunii cel puţin doi parlamentari, indiciu limpede că lucrurile în partid, la baza dar şi la nivelul structurilor de conducere ale acestuia nu stau deloc bine, că dl. Orban nu controlează formaţiunea, că în interiorul ei sunt mulţi nemulţumiţi pregătiţi oricând să treacă fie la ALDE, fie chiar la PSD.

Conducerea de astăzi a PNL a preferat să minimalizeze dezertările dar şi semnalele îngrijorătoare venite din teritoriu, iar această neglijenţă s-a decontat cu vârf şi îndesat miercuri. Cele 66 de voturi în minus înseamnă mult, victoria coaliţiei PSD-ALDE a fost una mai mult decât comodă şi, pe deasupra, îngrijorătoare căci astfel acţiunile domnilor Liviu Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu, oricât de anti-democratice şi oricât de în defavoarea României, sunt pe mai departe legitimate de aritmetica parlamentară.

Dacă cea mai consistentă parte a vinei pentru eşecul moţiunii cade indubitabil în sarcina PNL care continuă să se auto-intituleze vârful de lance al Opoziţiei, nici USR, nici PMP nu sunt, în opinia mea, tocmai nevinovate. E adevărat, USR-ul în frunte cu dl. Dan Barna, este activ în protestele de sub cupola Parlamentului ( din câte se pare, foarte curând majoritatea va găsi soluţia să le stopeze şi pe acestea, antidemocratul congenital Eugen Nicolicea pregătind o bizară iniţiativă în această privinţă), are cea mai proeminentă, pertinentă şi mai combativă prezenţă în talk-show-urile televizate, comunicatorii săi, în marea lor majoritate tineri, sunt bine pregătiţi şi reuşesc frecvent să înfrângă ostilitatea moderatorilor de la televiziuni, preponderent aservite intereselor puterii, însă toate acestea acţiuni s-au dovedit insuficiente.

Numai că sondajele de opinie care par să indice creşterea masivă a simpatiei populaţiei pentru USR sunt contracarate de altele care indică exact contrariul. Sondajele în sine sunt din ce în ce mai puţin credibile, dau tot mai evident expresie mai curând aspiraţiilor celor care le comandă şi le plătesc decât realităţilor din teritoriu. Acelor sondaje care susţin că, dacă alegerile viitoare ar avea loc duminică, PSD ar obţine cel mult 34% din voturi, li se opune, iată, sondajul Sociopol (rămâne de văzut dacă e serios şi dacă nu cumva au dreptate cei care susţin că ar fi fost comandant de dl. Dragnea pentru a mai reduce din elanul d-lui Tăriceanu) care arată slabul interes al electoratului pentru ceea ce se întâmplă pe scena politică a ţării, dar şi detaliul înspăimântător de-a dreptul că PSD şi-ar pune în propria-i tolbă nici mai mult, nici mai puţin decât 41% din voturi.

Dl. Traian Băsescu face spectacol sub cupola Parlamentul, are postări şfichiuitoare la adresa PNL şi la aceea a d-lui Ludovic Orban, o face şah-mat pe d-na Viorica Vasilica Dăncilă (nici nu e greu având în vedere IO-ul doamnei), înregistrează like-uri pe facebook, aplauze, ovaţii, însă intenţiile de vot cu care pare a fi creditat partidul domniei-sale sunt din ce în ce mai anemice. Rămâne de văzut cum vor evolua ele după ce fostul preşedinte al României a părăsit conducerea formaţiunii, aceasta fiind preluată de dl. Eugen Tomac, extrem de puţin cunoscut în rândul electoratului şi nu tocmai înzestrat la capitolul charismă.

Puterea, alegerile se câştigă la urne. Este, însă, de domeniul evidenţei că nici una dintre formaţiunile politice ale Opoziţiei nu poate face face faţă astăzi PSD şi nici nu cred să aibă un potenţial de creştere care să facă astfel încât peste doi ani situaţia să arate substanţial diferit. Unica şansă este aceea a alianţelor, a coaliţiilor. Pentru moment, atât PNL, PMP şi USR, cât şi Partidul România Împreună al d-lui Dacian Cioloş arată, deocamdată, un apetit redus pentru o astfel de soluţie. Ce să mai spunem despre Pro România a d-lor Ponta, Constantin, Câmpeanu? Nici o nădejde fiindcă e cunoscut că ce naşte din pisică şoareci mănâncă.

Vor urma încă patru ani cu PSD? Doamne fereşte!

Deşteaptă-te, Române! 

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro