Anunţul nu a fost făcut direct de către Klaus Iohannis, ci informaţia a fost făcută publică prin intermediul unei întrebări servite reprezentantului postului Digi24, televiziunea de casă a Cotroceniului. Astfel, transcriptul de la întreaga conferinţă de presă va ajunge pe masa tuturor liderilor NATO. Punct ochit, punct lovit.

La recentul summit NATO organizat la Madrid, printre dineurile somptuoase şi dezbaterile privind temele arzătoare şi de actualitate aflate pe agenda Organizaţiei Nord Atlantice, liderii au purtat discuţii şi în privinţa succesorului lui Jens Stoltenberg, actualul Secretar General al NATO, al cărui mandat expiră la data de 30 septembrie 2023.

O foarte bună ocazie pentru ca preşedintele Klaus Iohannis să îşi exprime intenţia de a candida pentru această funcţie. Lucru care nu a incomodat pe nimeni. Din contră. Doar că domnului preşedinte i s-a atras atenţia că are ceva „big problem” cu libertatea presei acasă la el.

Dacă pentru liderii din România libertatea presei a ajuns un moft, principalele partide de pe scena politică devenind un fel de acţionari la cele mai importante redacţii ca urmare a banilor „fără număr” pompaţi direct din subvenţia primită de la stat (a se vedea investigaţiile realizate de jurnalistul Cristian Andrei de la Europa Liberă România), liderii UE şi NATO au o perspectivă radical diferită pe această temă.

Or, hărţuirea jurnalistei Emilia Şercan a ţinut capul de afiş la Comisia Europeană, mai mulţi comisari europeni primind o scrisoare prin care li s-a semnalat cazul jurnalistei din România. De asemenea, şapte organizaţii europene şi internaţionale, care apară libertatea presei, printre care Reporteri fără Frontiere (RSF), ActiveWatch, Article 19 Europe, Federaţia Europeană a Jurnaliştilor (EFJ), OBC Transeuropa (OBCT), European Centre for Press and Media, Freedom (ECPMF), Committee to Protect Journalists (CPJ), şi-au arătat îngrijorarea profundă faţă de autorităţile din România cu privire la întârzierea investigaţiilor în cazul Emiliei Şercan.

Deranjul cel mare a fost, însă, generat de ameninţările, destul de neinspirate, făcute de către Klaus Iohannis la adresa jurnaliştilor de la G4Media, precum şi la adresa surselor care le-au dezvăluit acestora drafturile privind Legile securităţii naţionale. Mai mult, întâlnirile şi discuţiile purtate de Pantazi şi Tăpălagă cu Vera Jourova, vicepreşedintele Comisiei Europene responsabil pentru valori şi transparenţă, precum şi cu Sandeep Paul, ataşatul de presă al Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti, care s-a deplasat chiar la sediul redacţiei G4Media, au tulburat destul de tare apele până la cel mai înalt nivel.

Pentru ca preşedintele Klaus Iohannis să reuşească să acceadă la o funcţie atât de importantă, cum este aceea de Secretar General al NATO, nu este suficient doar să îmbrace costume scumpe şi stilate. Acesta trebuie să gândească şi să aibă o conduită de nivelul unui lider european. Or, atitudinea acestuia faţă de libertatea presei denotă mai degrabă un comportament tipic liderilor autocraţi.

Aşa s-a născut operaţiunea „conferinţa de presă”. Un eveniment de presă ieşit cu totul din tiparul utilizat până acum de Palatul Cotroceni. Klaus Iohannis a renunţat la mofturi, precum regula „unicei întrebări” pe care o puteau adresa jurnaliştii, s-a lăsat sfâşiat şi torpilat cu întrebări incomode şi a polemizat cu ziariştii prezenţi. A rămas calm şi zâmbitor în faţa tuturor acuzaţiilor care i-au fost aruncate în faţă. Dar cine nu ar zâmbi când ştie că lucrurile se desfăşoară conform planului?

Deliciul întregii conferinţe l-a constituit însă confruntarea preşedintelui chiar cu Cristian Pantazi, dulăul de la G4Media, care s-a aruncat fără rezerve direct la jugulara lui Iohannis. Iar Iohannis s-a lăsat tăvălit chiar de către jurnalistul pe care, în urmă cu doar câteva săptămâni, îl ameninţa în cel mai pur stil mafiot. Ce nu face omul pentru o funcţie atât de frumoasă şi bine plătită?

Deşi majoritatea comentatorilor s-au grăbit să analizeze răspunsurile, destul de evazive, oferite de Iohannis la temele de politică internă, precum criza energetică, explozia preţurilor, plagiatul lui Ciucă sau eşecul programului „România Educată”, această conferinţă nu a fost organizată pentru publicul intern. Ci pentru „publicul extern”, cel format din liderii UE şi, în special, liderii NATO. Iar aceştia trebuiau să fie calmaţi în privinţa atitudinii lui Iohannis în privinţa libertăţii presei.

Dacă jurnaliştii ar fi fost ceva mai inspiraţi, poate şi ceva mai uniţi şi solidari unii cu ceilalţi, strategia firească ar fi fost să boicoteze această conferinţă de presă, nu să-i facă jocul preşedintelui Iohannis. Dincolo de cazurile Emilia Şercan şi G4Media, umilinţele destul de dure la care au fost supuşi până acum de Palatul Cotroceni le-au suportat cu toţii.

Cum jurnaliştii au dat buluc ca să se ia de guler cu preşedintele, operaţiunea „conferinţa de presă” a fost un real succes. La final, în spatele uşilor închise, la Palatul Cotroceni s-a deschis şampania. Klaus Iohannis şi-a atins obiectivul. S-a prezentat drept un lider smerit în faţa presei, iar de acum îşi poate începe liniştit campania pentru mult râvnita funcţie de Secretar General al NATO. Care vor fi şansele de reuşită, vom vedea. Oricum, sincere felicitări regizorului! Spectacolul pus în scenă a fost unul extrem de reuşit.