De fapt, încă din momentul în care şi-a anunţat candidatura, dl. Iohannis era socotit de marea majoritate a analiştilor politici câştigător sigur. Reuşita summit-ului european de la Sibiu, rezultatele proaste ale PSD la alegerile europarlamentare, condamnarea la trei ani şi jumătate de închisoare a fostului preşedinte al PSD, banditul Liviu Nicolae Dragnea, substituirea acestuia  cu insignifianta Viorica Vasilica Dăncilă au întărit convingerea că dl. Klaus Iohannis nu va avea nici cea mai mică problemă în a deveni pentru încă cinci ani preşedintele României.

Toate aceste observaţii nu intenţionează cu nici un chip să diminueze nici meritele, nici proporţiile succesului d-lui Iohannis. Ele nu vor decât să servească drept introducere unui editorial al cărui scop este acela de a argumenta că adevăratul om politic al anului 2019 nu este dl. Iohannis, ci dl. Ludovic Orban. Preşedintele PNL şi actualul premier al României.

Dl. Ludovic Orban a preluat şefia PNL într-un moment critic pentru partid. PNL devenise şters, nesemnificativ încă înainte de întâmplările cu tâlc din anul electoral 2016. Gafele în cascadă comise de atât de decorativa şi de fără substanţă preşedintă din acea a vreme a PNL, d-na Alina Gorghiu, impusă la şefia PNL de nimeni altul decât preşedintele Klaus Iohannis, bâlbâielile copilăreşti în stabilirea candidatului partidului la Primăria Capitalei (să ne amintim de mega-prostia reprezentată de nominalizarea pentru o scurtă perioada a d-lui Marian Munteanu) au fragilizat încă şi mai mult PNL care, practic, a fost un biet iepuraş în bătaia puştii PSD la alegerile parlamentare din decembrie 2016.

Practic, atunci când dl. Orban a preluat conducerea PNL, în primăvara anului 2017, acesta aproape că ajunsese în pragul destructurării. Putea candida cu succes la condiţia de fantomă politică şi nu erau deloc puţini aceia care credeau că PNL va repeta trista soartă a PNŢCD. Cu atât mai mult cu cât fuziunea dintre mai vechiul PNL şi atât de şifonatul PDL era departe de a fi dat rezultatele aşteptate, iar în multe organizaţii judeţene mocneau conflicte. Se dădeau lupte de orgolii, pentru ciolan şi pentru funcţii.

Dl. Orban s-a dovedit în timp un bun negociator şi un şi mai bun pacificator. A probat un remarcabil , şi pentru mine neaşteptat, simţ al măsurii. A ştiut şi să nu mizeze pe exacerbarea unei relaţii concurenţiale prea apăsate cu USR, a fost cumpănit în formularea de replici, a lăsat deschisă calea dialogului, a ştiut cum să răspundă iacobinismului care, după cum se vede, îi costă din ce în ce mai mult pe tinerii şi atât de vocalii  politicieni din partidul condus de dl. Dan Barna.

Succesul moţiunii de cenzură din toamnă în reuşita căreia foarte puţini credeau, abila folosire a strategiilor specifice compromisului politic care nu a depăşit nici un moment marginile iertate, abilitatea mersului pe sârmă graţie căruia formula de guvern monocolor a obţinut validarea parlamentară sunt tot atâtea succese în primul rând ale d-lui Ludovic Orban.

Indiscutabil, noua formulă de guvern este tare, aş zice chiar că mult prea departe de perfecţiune. Sunt deja câteva ministere-cheie unde sunt semne mai mult decât evidente că alegerea titularului nu a fost tocmai  foarte inspirată şi unde se impun remanieri. Care ar trebui operate cel mai târziu în primele zile ale anului 2020. Indiferent dacă vor fi sau nu alegeri anticipate. PNL vorbeşte în continuare pe mult prea multe voci, în partiturile acestea adesea false îşi face loc discursul populist ori antagonizarea dintre angajaţii la Stat şi cei de la privat, apar reminiscenţe din vorbele de clacă dar primejdioase ale pedelismului, iar canonul nu e semn nici de coeziune şi nici de seriozitate, egolatria şi supra-evaluarea pe care le probează prim-vicepreşedintele Rareş Bogdan, un fals produs politic ieşit din jobenul preşedintelui Iohannis, nu inspiră deloc credibilitate. Ci doar caţavencianism în stare pură. Cred, de asemenea, că atât dl. Orban cât şi colaboratorii lui cei mai apropiaţi, în frunte cu doamna vice-premier Raluca Turcan, dar şi doamnele Anisie de la Educaţie şi atât de prolixa Violeta Alexandru de la Muncă şi Salarii ar trebui să fie mai cumpăniţi, mai scumpi la vorbă atunci când tot emit panseuri şi fac planuri despre asumarea răspunderii guvernamentale şi unde trebuie, şi unde nu, şi unde este constituţional, şi unde şi-ar putea face simţită intruziunea toxică atât de pesedizata Curte Constituţională. O veste cum nu se poate mai îngrijorătoare este aceea că în cursul săptămânii  conducerea PNL ar putea da ok unui necugetat şi pernicios import de traseişti politici. Nu ştiu cât de inspirată este şi decizia luată din arsenalul de tristă amintire al PDL şi al guvernului condus de marioneta politică Emil Boc referitoare la interzicerea cumulului pensiei cu salariul, mai ales în sectoare bugetare unde se resimte o acută lipsă de personal calificat. Sănătate şi educaţie.

Cu toate acestea, cu toate reproşurile ce i se pot aduce, dl. Ludovic Orban este, detaşat, omul politic al anului 2019. Să vedem cum va evolua în anul ce urmează.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro  şi pe blogurile adevărul.ro