Dacă un profesor de drept spune aşa ceva, în ce ţară trăim?

Cine sunt „nevinovaţii“ din închisori?

Dacă ar fi adevărat că „forţe oculte“ din justiţie şi servicii au luat în colimator oameni politici, cu scopul de a influenţa conducerea politică a ţării, tot nu ies „câteva mii“. N-au intrat în închisoare „câteva mii“ de politicieni. Nici câteva sute. Poate câteva zeci. Unii şi-au recunoscut faptele, se scad din socoteală. Cum s-a ajuns atunci la „câteva mii“? Au fost număraţi şi „găinarii“, care au fost persecutaţi de justiţie pentru că au furat două găini?

Cea mai tare acuzaţie vine de la „nevinovaţi“. Adică, de la Dragnea, Tăriceanu, Toader şi alţi câţiva, care pot pune anatema vinovat/nevinovat, înaintea instanţelor de judecată. Au ei un instinct aparte, pe care muritorii de rând nu-l au. La ce ne mai trebuie justiţie, de ce mai cheltuim bani mulţi pentru salariile magistraţilor, nu ştiu. I-am întreba, pur şi simplu, pe Dragnea, Tăriceanu şi Toader cine-i vinovat şi cine nu. Am face şi economii la buget.

Şmecheria cu protocoalele vinovate de abuzurile justiţiei

Cei trei „apostoli“ ai justiţiei au găsit şi vinovaţii pentru „abuzurile“ din justiţie: protocoalele şi autorii lor. Numai că doar ei spun că sunt ilegale, se substituie iarăşi instanţelor de judecată. Ba au mai sesizat şi CCR pentru nişte acte de cooperare între instituţiile statului. Dacă cineva găseşte lucruri ilegale în aceste acte, se adresează cu reclamaţii instanţelor de judecată. Nu dau din gură toată ziua pe la tv-uri că sunt ilegale. Iar noi să-i credem pe cuvânt. Să vedem ce va zice şi CCR, care ne-a obişnuit cu depăşirea limitelor şi atribuţiilor prevăzute de legea sa de funcţionare.

Cine reclamă abuzurile în justiţie?

Mai toţi reclamagii au probleme cu justiţia. Dragnea este la al doilea proces, după o condamnare definitivă, şi îl aşteaptă şi dosarul Tel Drum. Tăriceanu este în anchetă pentru o şpagă de 800.000 de euro, alţi lideri care ţipă despre abuzurile justiţiei se ştiu cu conştiinţa încărcată sau au deja dosare în curs. Şi Toader şi-a băgat copilul pe uşa din dos la universitatea la care este încă rector. Suspendat. Nu va mai fi mult timp, pentru că studenţii şi colegii de universitate îi cer demisia.

Motivul invocat de reclamagii, achitările

În toate ţările se dau şi achitări. Nici nu putem avea încredere în justiţia care nu mai pronunţă şi achitări. Doar în Rusia există o judecătoare care n-a pronunţat nicio achitare, în toată cariera sa.

Justiţia nu e matematică, şi magistraţii nu sunt sfinţi. Dacă ar fi aşa, am lăsa computerele să judece procesele. Încă la noi în ţara numărul achitărilor este de două ori mai mic, comparativ cu media ţărilor din UE. Este adevărat că moda arestărilor, pentru te miri ce, a adus mari deservicii justiţiei. Între timp s-a remediat şi această exagerare. Există şi la magistraţi erori, posibil şi abuzuri. Dar există căi de atac, de la apel, la căile extraordinare de atac, la reclamarea unor abuzuri la CEDO, la CSM cu inspecţia judiciară, care poate judeca astfel de cazuri. A şi judecat, iar cei vinovaţi au fost daţi afară din magistratură. Iar magistraţii formează breasla, cam singura, care-şi face curăţenie în propria ogradă. Dovadă magistraţii, procurorii sau judecătorii care au fost trimişi după gratii de proprii colegi. La alte bresle nu se întâmplă aşa ceva.

Concluzie

Să pleci de la câteva cazuri izolate, în care se dau achitări, sau de la dosare încă nesoluţionate, sau de la câteva abuzuri, şi să generalizezi că toată justiţia română este abuzivă este o prostie. Cei care greşesc în justiţie, plătesc aşa cum plătesc şi alţi funcţionari pentru greşelile lor. Iar cei care au această obsesie cu abuzurile şi o vântură la televizor, sunt cei cu musca pe căciulă. Oamenii cinstiţi reclamă abuzuri din partea parchetelor sau instanţelor acolo unde pot fi reclamate. Nu la televizor, pentru a-şi salva propria piele de puşcărie.