Pe parcursul întâlnirilor, argumentul folosit pentru o astfel de măsură ar fi fost „nerespectarea drepturilor omului“, lucru pe care, evident, nu a putut să-l demonstreze în faţa oficialilor europeni. Cu toate acestea, se pare că a avansat chiar şi o dată când acest act normativ ar urma să fie adoptat: săptămâna viitoare, la următoarea şedinţă de guvern.

Nu vreau să reiau explicaţiile de bun simţ împotriva unui astfel de act normativ. Au făcut deja acest lucru foarte mulţi profesionişti în domeniul dreptului, jurnalişti, oficiali europeni etc., care, în poziţiile lor publice, au detaliat motivele pentru care o astfel de măsură este nocivă pentru democraţia din ţara noastră.

Ceea ce aş dori însă acum este să o întreb pe D-na Viorica Dăncilă, absolventă a unor cursuri de master în domeniul administraţiei publice, dacă îşi mai aduce aminte ce a învăţat la universitate legat de responsabilitatea celor care îndeplinesc funcţii de demnitate publică.

De asemenea, mă întreb dacă realizează că are la dispoziţie două opţiuni:

a. Să apere interesul public a peste 20 de milioane de români, iar în acest caz va demonstra că este Prim-ministrul României şi că ştie să acţioneze ca un OM DE STAT;

b. Să fie avocata intereselor unui grup restrâns, respectiv câteva sute de cetăţeni, judecaţi şi condamnaţi pentru că au furat sute de milioane de Euro, ceea ce înseamnă aproximativ 20% din bugetul anual al educaţiei sau al sănătăţii.

Citiţi continuarea aici