O decizie istorică a Curţii Constituţionale pune capăt unei inginerii politice

Neconstituţionalitatea articolului privind numărul de semnături necesare înregistrării unui partid politic cu distribuirea lor teritorială obligă Parlamentul la revizuirea legii partidelor politice în favoarea dreptului cetăţenilor la asociere. Indiferent de calculele lor de putere, partidele actuale trebuie să renunţe la monopolul asupra politicii. Astfel, se pune punct unei inginerii politice care a dus la vicierea acestui câmp timp de 12 ani.

Curtea Constituţională a hotărât că articolul din legea partidelor care  stabileşte că lista semnăturilor de susţinere pentru înregistrarea unui partid politic "trebuie să cuprindă cel puţin 25.000 de membri fondatori, domiciliaţi in cel puţin 18 din judeţele ţării si municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe şi municipiul Bucureşti".

Decizia a fost luată cu majoritatea voturilor în urma contestaţiei de puse de Partidul Pirat România şi ajută coaliţia de ONG-uri şi de cetăţeni Politică fără Bariere în dezbaterile din Parlament privind modificarea legii Partidelor. Deja a fost înregistrat un succes: lista membrilor fondatori nu trebuie să conţină mai mulţi de trei membri fondatori, regulă care se impune şi asociaţiilor de orice fel. Mai mult ca sigur Curtea Constituţională va motiva ceea ce se vedea de pe Lună dar nu şi din Parlament, că aceste restricţii încalcă un drept fundamental într-o democraţie, libertatea de asociere a cetăţenilor.

Apogeul presiunii cetăţeneşti asupra partidelor a fost greva cetăţeanească din 25 mai, iniţiată de Uniţi Salvăm, căreia i s-au alăturat tineri din Bucureşti. Contextul acestei greve a fost ceea ce mulţi cetăţeni resimt de mulţi ani, criza reprezentrării politice.  În ziua alegerilor europarlamentare, un grup de cetăţeni a elaborat pe iarba din faţa Teatrului Naţional proiectul ce se discută azi în Parlament, preluat ulterior de Politică fără Bariere. În lupta pentru deschiderea câmpului politic trebuie menţionat numele lui Dan Maşca, un cetăţean din Târgu Mureş, care a fondat organizaţia AMPER.

De ce acum? Acest articol esenţial din legea partidelor politice care a modelat clasa politică aşa cum o vedem astăzi nu a fost contestată până la Partidul Pirat. Prevederea a fost de fapt o procedură de inginerie politică care a închis câmpului politic, a permis monopolizarea lui şi a dus la apariţia unor aberaţii  gen UNPR sau PMP. Nici măcar Partidul Poporului Dan Diaconescu nu a fost pornit de jos: vedeta TV a recrutat lideri locali ai altor partide care au mobilizat simpatizanţi şi votanţi.

Contestarea fermă a sistemului de partide a devenit evedentă în iarna lui 2012-2013 atunci când în Piaţa Universităţii şi în alte pieţe centrale din ţară s-a strigat toate partidele aceeaşi mizerie. Absenteismul şi abstenţionismul în creştere la alegerile parlamentare începând din 2003 este şi efectul crizei reprezentării. Valorile şi interesele cetăţenilor din ce în ce mai variate pe fondul modernizării societăţii în contextul globalizării şi dezvoltării noilor tehnologii de comunicaţie nu s-au mai regăsit în programele şi acţiunile partidelor parlamentare pentru care puterea a devenit un scop în sine şi un mijloc de îmbogăţire a unor grupuri şi persoane.

Lupta în Parlament va fi dură în condiţiile în care cei mai mulţi politicieni, dar şi mulţi lideri de opinie, doresc păstrarea statusqoului. Criticile formulate în ultimele zile trădează dispreţuirea democraţiei şi a cetăţenilor, iar vârful de lance este postul Realitatea TV care a exprimat cele mai retrograde poziţii. Periculos este faptul că aceste acuzaţii folosesc cu cinism şi întreţin neîncrederea populaţiei în partidele politice. Or, efectul pozitiv al acestei legi ar putea fi tocmai restabilirea încrederii prin creşterea participării politice. E posibil ca denigrarea principiului deschiderii câmpului politic să fie rezultatul lipsei de contact a unor politicieni şi lideri de opinie cu realitatea. Când cobori din Jeep, îţi faci cumpărărturile la mall şi te învîrţi în cercurile închise ale celor bogaţi şi puternici e posibil să nu sesizezi că în lumea reală, dincolo de sticla groasă a globului în care trăieşti,  din ce în ce mai mulţi cetăţeni se mobilizează şi se organizează pentru atingerea unor obiective comune, în special la nivel local.

Poate un paradox care sigur creează multe disonanţe cognitive prin societatea civilă e că PSD prin paralamentarii săi (Gabriela Podaşcă fiind cea mai activă militantă) susţine şi împinge spre un vot pozitiv modificarea legii partidelor politice. Votând pentru deschiderea câmpului politic PSD legitimează discrsul lui Victor Ponta care pretinde public că a înţeles mesajul votului din 16 noiembrie. PSD are şi un interes, dar şi o spaimă. Interesul ar fi apariţia unor noi partide pe stânga spectului politic, în condiţiile în care baza electorală a PSD a scăzut natural, dar există şi teama de un fenomen Syriza, partid nou de stânga care a înlocuit tradiţionalul Partidul Socialist grec. PNL se ascunde în spatele lui Klaus Iohannis care a exprimat în Parlament susţiunerea pentru modificarea legii partidelor politice, cu speranţa că PSD va bloca reforma şi va avea pe cine să dea vina. În realitate PNL nu doreşte modificarea legii partidelor având experienţa confruntării cu partide noi (PLD, PMP) care le-a furat din electorat.

Nu e nevoie de o analiză detaliată pentru a înţelege de exemplu că o construcţie politică în jurul Monicăi Macovei al cărei fundamantalism anticorupţie seduce, pune în pericol procentele noului PNL. Ironia ar fi ca PSD partidul perceput ca fiind cel mai anti-modernizare să fie de fapt cel care deschide câmpul politic.

Vin vremuri interesante pentru politica românească.