O posibilă şi necesară uniune a USR cu Platforma România 100 a lui Dacian Cioloş

Situaţia politică din România evoluează dramatic. Demonstraţiile de stradă, scandalurile care se ţin lanţ în parlament pentru că actuala putere nu respectă proceduri minimale ale statului de drept, scandaluri în Coaliţia aflată la guvernare, inclusiv în interiorul PSD, tendinţa actualei puteri de a reîncăleca justiţia după modelul Rodica Stănoiu, toate acestea sunt provocări mari cărora va trebui să le facem faţă.

Nu este exclus ca în perioada următoare să asistăm la manifestaţii mamut, de genul celor din februarie, la demolarea guvernului chiar de către cei care l-au propus. După 1 ianuarie 2018, situaţia economică a ţării ar putea provoca explozii sociale devastatoare, pentru că nimeni nu poate garanta că majorarea veniturilor nete va acoperi, măcar, inflaţia.

Evacuarea parlamentarilor cu ajutorul poliţiei şi jandarmeriei din seara zilei de miercuri 6 decembrie arată cât de inflamată este opinia publică, dacă la 23 seara sute de manifestanţi erau masaţi în faţa parlamentului. Cu excepţia parlamentarilor USR, care într-un gest superb, dovedind intuiţie politică de înaltă clasă, au coborât printre protestatari pentru a le mulţumi.

Reacţia grobiană a senatorului Şerban Nicolae faţă de o colegă de parlament ne arată până unde a escaladat conflictul putere-opozitie, şi la ce ne putem aştepta în viitor.

În acest context, forţele progresiste ale ţării trebuie să fie pregătite pentru o instabilitate politică majoră, inclusiv pentru alegeri anticipate.

Surpriza zilei de miercuri a fost comportamentul admirabil al deputaţilor USR, o mână de oameni care a dat şah parlemantarilor puterii, din prima clipă a dezbaterilor. Oameni tineri, cultivaţi, cu o imaginaţie debordantă, au întârziat cât au putut lucrările unei şedinţe parlamentare de demolare a justiţiei. Aproape toată ţara a fost cu ochii pe ei, sarea şi piperul şedinţei de ieri din Camera Deputaţilor. Liderul Dan Barna se dovedeşte un politician activ, în ciuda tinereţii, mult peste  blazatul Nicuşor Dan. Au fost activi şi deputaţi PNL, în special liderul de grup Raluca Turcan, şi alţi câţiva deputaţi. Dar,  raportat la numărul deputaţilor din grupurile parlamentare, USR a avut de departe prestaţia cea mai spectaculoasă.

În sensul agregării unor forţe politice de dreapta puternice, constat o posibilă şi necesară uniune între USR şi Platforma România 100 a lui Dacian Cioloş.

Şi Platforma România 100 demonstrează că înţelege sensul evoluţiei societăţii româneşti în context euro-atlantic. Având o echipă de oameni pragmatici şi buni profesionişti, unii deja aflaţi în USR sau PNL, cu experienţa guvernării de un an în perioada „tehnocrată”, este păcat ca resursele umane ale USR şi ale Platformei România 100 să fie separate, eventual competitoare.

Platforma România 100 are circa 40.000 de membri, dintre care 7.000 activi, intelectuali, buni profesionişti, care deja creionează secţiuni de politici publice.

Dacian Cioloş are experienţa filosofiei, principiilor şi acţiunilor UE fiind, alături de Siegfried Mureşan, românii cu cea mai mare experienţă şi recunoaştere în spaţiul UE.

Transformarea Platformei lui Dacian Ciolos în partid politic este greoaie şi inutilă. Presupune eforturi mari şi costisitoare. Dacă deja există un partid, USR, cu aceeaşi doctrină şi filosofie politică şi socială, este păcat ca aceste două formaţiuni să nu-şi unească rapid forţele, pentru a se opune unei guvernări de stânga, aflată ea însăşi în degringoladă. Micile diferenţe de doctrină între cele două formaţiuni pot fi uşor atenuate, iar formaţiunea rezultată să constituie o forţă redutabilă, la alegeri la termen sau chiar în anticipate.

Faţă de situaţia dramatică în care se găseşte România, în primul rând economică, nu mai este timp de calcule politicianiste. Doar de calcule pragmatice.

Şi încă ceva. Noua formaţiune, mult mai puternică şi cu resursă umană remarcabilă, va deveni un magnet pentru oamenii cinstiţi şi buni profesionişti, care până acum nu şi-au găsit un  partid cu care să rezoneze. Este posibil ca formaţiunea rezultată să crească rapid, cu oameni de calitate,  după modelul francez generat de Macron.

Nu mai este timp de calcule şi evaluări. După 1 ianuarie 2018, România trebuie să demonstreze că are resursa umană politică capabilă să preia conducerea ţării în situaţii dramatice. O datorăm românilor, dar şi partenerilor noştri euro-atlantici.