Probabil că înlocuirea nu va surveni foarte curând căci, în acest moment, de pildă, mi se par a avea reduse şanse de izbândă zbaterile europarlamentarului Cătălin Ivan, oricum un om (socotit) din afara partidului, în vederea convocării unui congres în cursul căruia ar urma să se treacă la evaluarea activităţii d-lui Liviu Dragnea în fruntea PSD. Evaluare plănuită a se încheia printr-o spectaculoasă demitere a d-lui Dragnea, făcută în cel mai autentic stil kremlinist.

Chiar dacă mai au o oarecare cotă de piaţă zvonurilor în conformitate cu care ar exista tensiuni majore între dl. Dragnea şi premierul Mihai Tudose, nu mi se pare deloc probabil ca în următoarele două-trei luni în PSD să izbucnească o nouă criză de genul celei ivite în momentul în care Dragnea a decis aruncarea peste bord a premierului Sorin Grindeanu.

Sigur, după evenimentul cu pricina, după inabilităţile şi slăbiciunile dovedite atunci de dl. Liviu Dragnea, poziţia în partid a domniei-sale nu mai este la fel de solidă precum era îndată după scorul ameţitor obţinut de PSD în alegerile parlamentare din 11 decembrie.

Nemulţumiţi există, şi nu puţini, mai cu seamă la nivelul organizaţiilor judeţene de partid. Primele care trag ponoasele de pe urma ţopăielilor şi răzgândirilor financiare, a neîncetatelor, a zilnicelor corecturi, contradictorii, aduse programului de guvernare cu care a promis că va face şi va drege domnul Mihai Tudose.

Chiar dacă prin cine ştie ce minune un congres precum cel solicitat de dl. Cătălin Ivan ar avea loc, este de aşteptat ca el să fie un fel de copie la indigo a momentelor de final ale Congresului al XII lea al PCR. Atunci când Constantin Pârvulescu a încercat, fără succes, să îl răstoarne pe Nicolae Ceauşescu. Politica de cadre a d-lui Dragnea a făcut astfel încât conducerea PSD să fie alcătuită din persoane încă şi mai dubioase, şi mai de slabă calitate, şi mai puţin dotate intelectualiceşte decât erau odinioară Manea Mănescu, Alexandrina Găinuşă, Emil Bobu, Suzana Gâdea, Constantin Dăscălescu, Ioan Totu, Aneta Spornic.  Există astăzi, cocoţate în vârfurile PSD, nenumărate alter-egouri ale unui Ion Popescu-Puţuri sau George Macovescu, gata în orice moment să sară la tribună spre a anihila o posibilă încercare de contestare a d-lui Liviu Dragnea.

Se prea poate ca dl. Liviu Dragnea să păstreze conducerea PSD până după alegerile prezidenţiale din anul 2019. Atunci când partidul se va confrunta cu un eşec de mare răsunet. Fiindcă se vede cu ochiul liber că nimeni din PSD, în acest moment, nu pare cât de cât pregătit să contracareze tentativa preşedintelui Klaus Iohannis de a obţine un al doilea mandat la Cotroceni. Nimeni din PSD nu este supus unui proces de pregătire, de familiarizare, de împrietenire cu electoratul.

Indiferent dacă, cu complicitatea vinovată a Curţii Constituţionale a României care, la această oră, pare a-i fi complet supusă, domnul Liviu Dragnea va îndeplini condiţiile legale pentru a putea fi candidatul la prezidenţiale al PSD, şansele domniei-sale de reuşită sunt zero. Iar istoria PSD ne spune- a se vedea cazurile Mircea Geoană şi Victor Ponta- că eşecul la prezidenţiale  se plăteşte cu funcţia.

Dragnea nu va reprezenta o excepţie. Însă păstrarea lui la şefia PSD până la începutul anului 2020 mi se pare a fi sinucidere curată.

Va găsi oare PSD metoda şi înţelepciunea de a scăpa mai devreme de această grea piatră de moară cu numele de Liviu Dragnea?