Zvonurile potrivit cărora fostul preşedinte liberal şi fostul prim-ministru ar fi avut sprijinul a 14 filiale judeţene şi a aproximativ 30 de parlamentari s-au dovedit total neîntemeiate. Până la urmă, era firesc să fie aşa fiindcă nemulţumiţii din PNL şi contestatarii preşedintelui în funcţie, dl. Crin Antonescu, au primit, de fapt, în bună parte satisfacţie, de pe urma deciziei de rupere a USL şi a ieşirii de la guvernare a partidului.

Aceştia îi reproşau multe d-lui Crin Antonescu, un loc de frunte în topul acestor reproşuri fiind tocmai alianţa socotită contra naturii cu PSD-ul. O alianţă care, de altfel, şi-a mai dovedit ineficienţa şi incapacitatea de a rezista probei timpului cu alte ocazii. Alte motive de nemulţumire erau reprezentate de numeroasele, uneori chiar umilitoarele concesii făcute PSD-ului din aprilie 2012, de când USL se află la guvernare.

Creată, în principal, cu scopul declarat de a-l înlătura de la putere înainte de termen, adică înaintea încheierii celui de-al doilea mandat constituţional pe preşedintele Traian Băsescu, USL nu şi-a îndeplinit defel scopul. Şi aceasta nu neapărat fiindcă tot felul de foruri, inclusiv Curtea Constituţională, ar fi nesocotit voinţa românilor, aşa cum ar fi fost ea exprimată cu ocazia referendumului din vara anului 2012, cum repetau propagandiştii alianţei pe la televiziunile apropiate USL, ci fiindcă ura USL faţă de Traian Băsescu nu a depăşit în intensitate pofta de vacanţă a fruntaşilor acesteia. Cu două-trei săptămâni înainte de referendum, mai toţi şefii de la nivel central şi judeţean ai USL au fost toropiţi de căldură, au plecat în concediu, convinşi că nu mai trebuie să facă nimic căci au victoria asigurată.

Până şi dl. Ludovic Orban, care nu a făcut nici cel mai mic secret din faptul că nu agreează deloc modul în care dl. Crin Antonescu îşi exercită atribuţiile de preşedinte al PNL, a criticat dur acţiunile d-lui Tăriceanu.

Nu sunt, aşadar, cel puţin pentru moment indicii că PNL ar fi pândit în vreun fel de primejdia sciziunii şi că această sciziune s-ar putea produce ca urmare a vreunei adeziuni la surprinzătoarea mişcare a d-lui Tăriceanu. Se prea poate ca liberalii să fi învăţat ceva din istoria lor foarte agitată din primul deceniu post-decembrist. În plus, PNL are acum de rezolvat problema plasării sale într-o poziţie cât mai vizibilă şi credibilă în rândul partidelor de opoziţie. Partide care, după cum lesne s-a putut observa, nu s-au grăbit să salute cu prea mult entuziasm destrămarea USL nu fiindcă nu şi-ar fi dorit-o, ci deoarece decizia PNL de a părăsi alianţa va avea drept consecinţă aproape sigură o reconfigurare a opţiunilor exact acelei părţi de electorat pe care contează şi PDL, şi PMP, şi Partidul Forţa Civică.

În primele ore după ce dl. Călin Popescu Tăriceanu şi-a anunţat decizia de a merge la premierul Victor Ponta spre a-i cere să le ofere satisfacţie liberalilor dându-le ce nu le-a dat până atunci, s-a speculat că însuşi preşedintele PSD s-ar afla în spatele fostului lider liberal. Şi că dl. Ponta i-ar fi făcut d-lui Tăriceanu tot felul de promisiuni. Inclusiv aceea că îi va susţine candidatura la preşedinţie. În ultimele zile şi ore, în pofida unor declaraţii mai mult decât flatante la adresa d-lui Ponta, a unor jurăminte de credinţă faţă de acesta, ele însele în totală contradicţie cu mai tot ceea ce ştiam despre orgoliul nemăsurat al fostului fruntaş liberal, dl. Tăriceanu este privit mai curând cu răceală de persoanele din fruntea PSD. Vineri, vicepremierul Liviu Dragnea a declarat, cinic, să o recunoaştem, că partidul său nu are nicidecum de gând să negocieze ori să facă alianţe cu „o persoană fizică“.

Domnul Dragnea a găsit astfel definiţia exactă pentru situaţia în care se află la ora actuală fostul preşedinte al PNL. Pentru moment, dl. Tăriceanu nu este decât o persoană fizică. O persoană fizică defel autorizată. Un contribuabil oarecare. Asemenea acelor sinistraţi de prin 2005-2006 pe care chiar domnia-sa îi punea dur la punct, spunându-le că nu are cum să le construiască hotel. Astăzi, în hotelul simbolic al PSD, pentru dl. Călin Popescu Tăriceanu nu se mai găseşte nici o cameră liberă. Deocamdată.