Aş vrea, în schimb, să expun o problemă importantă care stă la baza multor suspiciuni de corupţie – legea finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale.
 
O spun fără nicio ezitare: actuala legislaţie a permis dezvoltarea unor relaţii imorale şi antidemocratice între mediul privat şi cel politic. Donaţiile şi cheltuielile nu se fac întotdeauna transparent, iar investiţiile uneori imense din timpul campaniilor stârnesc suspiciuni justificate în rândul alegătorilor: De unde are candidatul X atât de mulţi bani de materiale şi cum îşi va recupera investiţia dacă va fi ales în funcţie? Cum poate un deputat, care are un salariu de cca. 1000 de euro pe lună, să cheltuie în campanie electorală venitul întreg pe mai mulţi ani? Iar dacă a primit sponsorizări din partea unor firme, ce le-a promis respectivul politician la schimb?
 
Împreună cu deputatul Cosmin Necula am găsit soluţia la toate aceste probleme, sub forma unei noi legi a finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale. Modelul după care ne-am ghidat este unul cu adevărat european, şi anume cel din Belgia.
 
Concret, în ce constă propunerea noastră: (1) să fie permis în campanie electorală să se ofere doar materiale informative, fără bunuri materiale; (2) amplasarea afişelor să se facă doar în spaţiile special amenajate, conform unei norme stabilite la nivel naţional, nu pe panouri sau bannere la fiecare intersecţie de drumuri; (3) finanţarea mass-media de către partide, direct sau indirect, să fie considerată infracţiune; (4) limitarea finanţării pe care o primeşte un partid politic din partea unei firme la 10% din impozitul pe profit al acesteia (în felul acesta, firmele trebuie să plătească toate taxele şi trebuie să aibă şi profit pentru a putea fi finanţatoare); (5) contribuţia unei persoane fizice către un partid să fie limitată la valoarea unui salariu mediu pe economie; (6) toate cheltuielile cu donaţii către politicieni sau partide să fie transparente şi disponibile publicului, prin intermediul unui registru de donaţii în care să fie publicate toate sponsorizările de la persoane fizice sau juridice.
 
Acestea sunt doar principalele modificări pe care propunerea noastră legislativă le-ar produce. Pe lângă acestea, există numeroase consecinţe faste ale noii legi: politicienii, candidaţii şi membrii staff-urilor acestora vor fi împinşi spre interacţiunea directă cu oamenii; cu timpul va dispărea conceptul de „finanţator de partid”; ar interveni o transparentizare treptată a acestei zone; şansele ca alegătorii să cunoască programele politice ale partidelor şi candidaţilor la momentul votului vor creşte (în detrimentul votului bazat pe obţinerea de bunuri materiale în campanie).
 
Care sunt şansele ca o astfel de lege modernă, deja în vigoare în mai multe state europene, să fie introdusă şi în România? La începutul acestui an va fi depus un proiect de lege foarte clar, cu sprijinul mai multor semnatari din generaţia mea. Circa 20 de parlamentari s-au declarat deja dispuşi să sprijine acest proiect, iar din rândul Partidului Social Democrat am primit deja o mulţime de semnale pozitive. Cu alte cuvinte, avem şanse mari de a corecta cât de curând relaţiile dintre privat şi politic şi de a pune capăt influenţelor negative pe care entităţile ghidate de interese financiare le au asupra mediului politic şi, implicit, asupra intereselor alegătorilor. Consider că majoritatea alegătorilor ar fi de acord cu măsurile enumerate mai sus prevăzute de noua lege, însă un pas crucial este, bineînţeles, şi sprijinul politic. Dar având în vedere deschiderea cu care a fost primită propunerea noastră până acum, am încredere că vom putea aduce această soluţie europeană a finanţării partidelor şi în România.