„O jignire a firii”

Prima măsură pe care a luat-o Victor Ponta, odată instalat la guvernare, susţinut de o majoritate de 70% în Parlament, a fost scoaterea Institutului Cultural Român de sub autoritatea preşedintelui României, aşa cum stipula Legea de funcţionare de la înfiinţare  (la naştere: „Fundaţia Culturală Română”) şi trecerea sub controlul Senatului.

Măsura a fost vehement contestată, în ţară şi în afara ei, pentru că însemna intruziunea grosolană a politicului în activitatea Institutului. Protestele au fost în van şi conducerea Institutului şi-a depus demisia. Victor Ponta şi ortacii lui au fost lipsiţi în felul acesta de deliciul marelui spectacol la care visau de amar de vreme: judecarea lui H.R. Patapievici, M. Mihăieş şi T. Radu în faţa parlamentarilor USL. Nu ca să li să recunoască şi să li se mulţumească pentru eforturile şi meritele nepreţuite avute în slujirea şi promovarea culturii româneşti în lume, ci pentru impardonabila eroare de a-şi fi exercitat dreptul constituţional la liberă exprimare şi de a-şi expus public, pe parcursul timpului, opinii critice la adresa celor care tocmai au ajuns la guvernare. Declaraţia din acele zile a lui Mihai Voicu, vicepreşedintele PNL, în vremurile de tristă amintire a USL, este mai mult decât explicită privind culpa şi condamnările care erau pregătite pentru cei care au condus în onoare ICR: „Sunt convins ca aproape toţi cei trei care fac acest protest îi veţi regăsi, de exemplu, în avionul de la Neptun al domnului Băsescu, printre colaboratorii plătiţi cu sute milioane de lei ca să dea cu periuţa pe la diverse televiziuni sau prin diverse gazete de perete ale Palatului Cotroceni.”

Se putea crede că lucrurile au rămas într-un trecut irecuperabil. Că prins în lupta înverşunată pe care o duce zilnic împotriva intereselor fiecărui român, prin politica falimentară pe care o promovează, Victor Ponta s-a eliberat de complexul avut faţă de ”lotul Patapievici”. Ei bine, ne-am înşelat. Iresponsabilitatea, minciuna, hoţia intelectuală, lipsa de o minimă competenţă, de o elementară cinste deschid o lungă listă de tare grave ce se leagă de la sine de numele lui Victor Ponta. Frustrarea adâncă, resentimentul paralizant nu le-a probat până acum. O face prin gestul descalificant prin care refuză printr-un ”NU” apăsat acordarea unor înalte decoraţii dnei. Tania Radu şi dlor. H.R.Patapievici şi Mircea Mihăieş. Un ”NU” dincolo de care răzbat toate complexele şi toate furiile ignorantului, ale omului pentru care furtul a fost singura cale accesibilă spre mult-râvnitul titlu de ”doctor”. ”NU” celor care slujesc Cultura! ”NU” celor care prin statura lor intelectuală, respectată şi preţuită de toată lumea, evidenţiază talia de pigmeu a premierului Victor Ponta.

În ”Furtuna”, invocându-l pe Caliban, Prospero îl fixează într-o sintagmă indelebilă: ”O jignire a firii!”

Cred că este un titlul cu care Victor Ponta se poate mândri fără ezitare; de data asta, cu siguranţă, nimeni nu i-l va contesta: ”Victor Ponta, o jignire a firii!”

PS. Dle. Ponta, pentru revelaţia că Mircea Mihăieş ar fi ultimul neonazist din Europa, vă asigur că Bulă ar rămâne repent în clasa pregătitoare.