Ca unul dintre milioanele de cetăţeni care l-au votat în urmă cu patru ani, îmi permit să-l întreb pe domnul preşedinte: „A meriat PSD încă o şansă?“. Încă una după eşecurile Grindeanu şi Tudose, după Ordonanţa 13 şi după atacul asupra instituţiilor din sistemul judiciar.

În primul rând, ar trebui să ne întrebăm la ce fel de şansă se referea herr prezident la acea vreme. Dacă e vorba despre şansa istorică de a fi „oaia neagră“ a UE, de a ne întoarce în cenuşiul anilor ʼ90, de a asista neputincioşi la devalizarea averii statului, de a subordona Justiţia intereselor personale ale unor indivizi este evident că PSD a meritat şansa oferită generos de Klaus Iohannis. Dragnea&Co sunt pe drumul cel bun. E posibil, totuşi, ca preşedintele să se fi referit la o altfel de şansă, pe care, din păcate, nu o trăim. Ceea ce trăim este un coşmar. Un coşmar care ar fi putut fi evitat dacă preşedintele nu ar mai fi acordat PSD o şansă. Dar, sincer, ce s-ar fi întâmplat dacă herr Iohannis ar fi spus „nu“ PSD-ului? Poate am fi fost chemaţi la un referendum de demitere a preşedintelui, poate am fi avut o criză guvernamentală pe termen lung cu impact negativ asupra economiei, poate Europa ne-ar fi privit cu neîncredere şi s-ar fi întrebat dacă merită România să deţină preşedinţia Consiliului Europei…

Pare scenariul de mai sus unul mai rău decât realitatea pe care o trăim acum? Nu. Mai mult, în mod sigur MCV-ul şi rezoluţia referitoare la statul de drept nu ar mai fi fost atât de negative la adresa României. Europenii ar fi preferat să vadă că în România există anticorpi pentru nemerniciile lui Dragnea, chiar dacă s-ar fi ajuns la o criză politică. În 2012, la a doua suspendare a lui Traian Băsescu, liderii europeni au arătat clar că sunt dispuşi să susţină, cu toate pârghiile legale pe care le au, respectarea statului de drept în România. Ar fi făcut la fel şi acum, şi ar fi fost mult mai uşor, deoarece românii erau dispuşi să iasă în stradă şi să lupte pentru apărarea statului de drept. Au arătat asta pe 10 august, când cu toate loviturile şi bastoanele încasate au rezistat în piaţă şi au arătat că înţeleg să apere democraţia. Din nefericire, în tot acest film, singurul mare defazat a fost preşedintele Klaus Iohannis. Toate argumentele invocate de el atunci când a dat o nouă şansă PSD s-au dovedit false. Suntem în pragul unei crize economice din cauza deciziilor inconştiente luate de acest guvern, suntem puşi la colţ de partenerii europeni pentru încălcarea statului de drept, suntem la un pas să pierdem preşedinţia Consiliului Europei, educaţia, sănătatea şi infrastructura sunt la pământ…

Ne poate explica preşedintele de ce a trebuit să pierdem aproape un an pentru se lămuri şi el, în sfârşit, că guvernul PSD nu are alt scop decât să-i scape pe Dragnea &Co de puşcărie? Mai mult, îl întreb pe preşedinte de ce l-ar mai vota românii în 2019? Crede că merită o nouă şansă? Să facă ce?

P.S.: Remanierea din aceste zile ne oferă un nou exemplu de cum înţelege preşedintele Klaus Iohannis să lupte pentru statul de drept. Avem o propunere, senatorul Niculae Bădălău, un politician condamnat pentru furt în 1988 şi graţiat prin decret de Nicolae Ceauşescu, pe care domnul preşedinte îl consideră competent pentru Ministerul Economiei. Cel poreclit Baronul „Ficăţel“ primeşte girul preşedintelui doar pentru că îi şoptesc unii la ureche că Bădălău e omul lor şi că îl poate faulta pe Dragnea. Cât despre Olguţa Vasilescu, ar fi fost de preferat din partea preşedintelui ca aceeaşi atitudine să o aibă faţă de toţi cei desemnaţi. Indiferent de persoanele propuse, un guvern condus de Viorica Dăncilă nu are competenţa să conducă România.