Doamna ministru, Monica Anisie, se dovedeşte în afara calităţile necesare unui manager de sistem, şi încă a unuia extrem de greu şi complicat. Găsirea unui ministru competent, care să aibă viziunea schimbărilor pe care le aşteaptă educaţia, este greu de rezolvat, dar este esentială în momentul de faţă.

Ce spune Monica Anisie, actualul ministru

Declaraţiile dnei ministru ne-au lăsat pe toţi mască. Dl Mircea Miclea, mai tranşant, declară că dna ministru Anisie „bate câmpii”. Cum poţi califica altfel declaraţii de genul:

„nu trebuie neapărat să ne îngrijorăm de această evaluare a testelor PISA, e o evalare internaţională. (…) Accentul la aceste evaluări internaţionale nu cade neapărat pe ce ştiu elevii, ci pe aplicarea cunoştinţelor în situaţii concrete de viaţă”. Cu alte cuvinte nu este aşa de inportanta aplicarea cunoştinţelor în situaţii concrete de viaţă. Important este să ştii, chiar dacă nu ştii să aplici ce ştii.

„Nu trebuie să căutăm vinovaţi, ci să găsim soluţii”. Dna ministru nu ştie că fără identificarea vinovăţiilor nu sunt posibile aflarea soluţiilor.

Nu aş generaliza: nu aş spune că este o problemă chiar peste tot”. Dna ministru nu cunoaşte realitatea. La testele PISA alegerea şcolilor a fost aleatorie. Mai mult, La Evaluarea Naţională, la care au participat aproape toţi elevii de clasa a VIII-a,  47% n-au luat nota 5 la matematică, procent avansat si de testele PISA. Pentru că nu ştiau cele patru operaţii aritmetice. Aşa că situaţia este generală, la nivelul întregii ţări.

Dna ministru Anisie nu a realizat nimic din ce trebuia să facă în primele săptămâni de mandat:

  • Nu a scăpat de persoanele cu funcţii de răspundere, inclusiv doi secretari de stat, directori generali, Inspectori Generali, directori de şcoli, moşteniţi de la PSD;
  • A numit 3 consilieri care nu au nimic de a face cu educaţia, sau se află în conflict flagrant cu funcţia de consilier al ministrului;
  • Nu a demarat realizarea planurilor cadru absolut necesare la încadrarea profesorilor din martie anul viitor, şi la elaborarea bugetului de stat, pentru aplicarea legii care prevede 20, 25, 30 de ore/săptămână la primar, gimnaziu şi liceu;
  • Nu a solicitat adaptarea programelor şcolare în urma noilor planuri cadru;
  • Nu a redus numărul de salariaţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării, ba chiar a mărit acest număr;
  • Lansarea licitaţiilor pentru manualele şcolare s-a pornit în absenţa planurilor cadru şi a programelor şcolare adaptate;
  • Nu este clar drumul pe care va merge educaţia pentru a scăpa de aprecierea „ruşinea” Europei.

Monica Anisie este produsul sistemului, nu i se poate opune. Face exact ce-i spune sistemul să facă, este prizoniera „structurilor”, inclusiv a sindicatelor.

Cum educaţia se află într-un impas extraordinar, îi trebuie un manager pe măsură, vizionar, care nu e prizonierul sistemului, care foloseşte arme „nucleare”, pentru a schimba ce trebuie schimbat în educaţie. Cine va fi această persoană? Este rolul premierului Orban şi a preşedintelui Iohannis să rezolve problema în câteva zile. Altfel nu dovedesc că înţeleg  realităţile momentului, obligaţiile guvernului şi ale statului pentru a mai salva ce se poate salva în sistemul educaţional.